Bivolari pl. 1. izvor de apă termală în Argeș, pe malul Oltului: 2. sat în județul Iași: 3873 loc.; 3. trecătoare în Basarabia.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. (Rar) Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Bivol + suf. -ar.

bivolár sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 206/21 / Pl: ~i / E: bivol + -ar] Păzitor de bivoli.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Bivol + suf. -ar.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. 1. Păzitor al unei cirezi de bivoli. În mijlocul chrpiei întinsă ce se pierde Sub zarea albăstrie... Culcat pe spate șede voinicul bivolar. ALECSANDRI, P. A. 193. 2. Măcelar care taie bivoli și vinde carne de bivol. Coane Lascăre, în 74 ai pus să se împuște bivolarii din Giurgiu, care se adunaseră la palat pentru că măriseși prin lege birul pe carnea pe care o tăiau. PAS, L. I 275.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Din bivol + suf. -ar.

bivolar m. păzitor de bivoli.

bivolár m. (d. bivol; bg. tot așa). Păzitor de bivolĭ: celebriĭ bivolarĭ aĭ Gĭurgĭuluĭ.

bivolár (rar) s. m., pl. bivolári

bivolár s. m., pl. bivolári

BIVOLARI 1. Castru roman, construit în 137-138, pe malul stg. al Oltului, în poiana B. de pe terit. actual al satului Păușa (jud. Vîlcea). 2. Com. în jud. Iași, pe Prut; 4.219 loc. (1991).