BISÉRICA biserici s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult creshtin. Se auzi clopotul de la biserica. PAS L. 112. Saracele mame de la mahala dadeau sarindare la biserici. SADOVEANU N. F. 137. Biserica creshtina a ei catapeteasma Deun fulger drept in doua e rupta shi tresare. EMINESCU O. I 95. Cocheta face pe nevinovata. So vezi cit sa facut de bisericoasa; shede toata ziua inchisa merge numai la biserica shi la parada. NEGRUZZI S.I 65. ◊ Expr. A fi usha de biserica = (mai ales in constructzii negative) a fi corect cinstit. A nu fi dus (de multe ori) (pe) la biserica (sau biserici) = a nu da importantza conventziilor sociale a nu shti multe a avea curajul opiniei. Cu ei putea sa dea drumul sarcasmului caci nici ei nu erau dushi prea mult pe la biserici. PAS L. I 41. Citzi iepuri la biserica = de loc. 2. (De obicei determinat prin «creshtina» «ortodoxa» «catolica» etc.) Comunitatea creshtinilor care tzin de acelashi cult shi profeseaza aceleashi dogme. Biserica ortodoxa. 3. Institutzie religioasa (creshtina) dintro localitate avind o cladire pentru celebrarea cultului unul sau mai multzi preotzi shi de cele mai multe ori (in tzarile capitaliste in trecut shi la noi) avere proprie. V. parohie. Varianta: (regional) beserica (CREANGA P. 116) s. f.