BISÉRICA biserici s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult creshtin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios pios. A (nu) fi usha de biserica = a (nu) respecta morala religioasa a (nu)shi ingadui abateri de la morala religioasa a (nu) duce o viatza pioasa; p. ext. a (nu) fi cinstit a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importantza convenientzelor sociale; a nu se sfii sa spuna cuiva in fatza lucruri neplacute. 2. Institutzia creshtinismului in ansamblu. 3. Comunitate intemeiata de Isus Hristos alcatuita din totalitatea celor care cred in acesta; semn al comuniunii oamenilor cu Dumnezeu. ♦ Ansamblul credincioshilor reunitzi intro comuniune creshtina locala. Biserica ortodoxa Lat. basilica.