BISÉRICA biserici s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (creshtin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usha de biserica = a (nu) fi corect cinstit. Catzi iepuri la biserica = de loc; nimeni nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importantza cuvenita conventziilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea creshtinilor care tzin de acelashi cult. Biserica ortodoxa. Lat. basilica.