BINECUVINTÁT A binecuvintatzi te adj. 1. Mai ales in sens bisericesc) Care a primit binecuvintarea cuiva; blagoslovit. Untdelemn binecuvintat. GALACTION O. I. 17 2. Fig. Bogat inzestrat de natura. TZara binecuvintata. ▭ Aici pamintul nostru e binecuviniat El varsa riuri daur. BOLINTINEANU O. 13. 3. (Despre lucruri) Care merita lauda sau preamarire (pentru actziunea sa binefacatoare). Ploi binecuvintate cazusera la vreme. GALACTION O. I 37. 4. (Despre motive cauze pricini) Bine intemeiat indreptatzit legitim.