Definitzia cu ID-ul 834946:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BINECUVANTÁT A binecuvantatzi te adj. 1. Care a primit binecuvantarea cuiva; blagoslovit. ♦ Fig. Inzestrat talentat dotat. 2. (Despre lucruri). Care are o actziune binefacatoare. 3. (Despre cauze motive etc.) Bine intemeiat indreptatzit justificat legitim. V. binecuvanta.