BINECUVANTÁT A binecuvantatzi te adj. 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvantarea cuiva. 2. Fig. Bogat inzestrat de natura. 3. (Despre lucruri) Care merita lauda (pentru actziunea sa binefacatoare). O ploaie binecuvantata. 4. (Despre cauze motive etc.) Bine intemeiat legitim. V. binecuvanta.