BÉZNA s. f. Intuneric mare de nepatruns; intunecime adinca. Zari aievea o sumedenie de alte umbre care creshteau shi se topeau mereu in bezna. MIHALE O. 505. No sa ne ratacim.. in bezna asta? GALACTION O. I 209 [La cinematograf] Se face bezna. Tremurind apare Pe pinza alba fara nici o cuta Un domn cu cioc. TOPIRCEANU F. O. 59. ◊ (Metaforic) Cioplim din bezna forme de lumina. BENIUC V. 7. ◊ (Adesea k atribut al lui «intuneric» spre a arata o intunecime desavirshita) E admirabil in automobil prin intuneric bezna in ploaie. CAMIL PETRESCU T. II 100. Erantuneric bezna SHi nu vedea k pling. COSHBUC P. I 267. La laptarie intuneric bezna. CARAGIALE O. II 241. ♦ Fig. Neshtiintza ignorantza. Clasele exploatatoare au tzinut poporul in bezna. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 360.