BAZÍLICA bazilici s. f. 1. (In evul mediu) Biserica de forma dreptunghiulara al carei interior era impartzit prin shiruri de coloane sau prin arcade in trei partzi; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale mari impunatoare. Bazilica Sf. Petru din Roma. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul impartzit prin shiruri de coloane in trei sau in cinci partzi. Atunci senaltzara in Roma forul lui Troian cu toate edificiile decorative dimprejurui: portice biblioteca templu; atunci bazilica Ulpiana cu cinci rinduri de stilpi de granit. ODOBESCU S. III 72.