BATATORÍT¹ s. n. Faptul de a (se) batatori. V. batatori.

BATATORÍT² A batatoritzi te adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare shi neted; batut² batucit tasat. 2. (Despre palme sau maini) Cu bataturi (2). V. batatori.

batatorit² ~a a [At: SHEZ. III 150 / Pl: ~itzi ~e / E: batatori] 1 (D. pamant drum etc.) Tasat². 2 (D. palme sau talpi) Care au bataturi.

batatorit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: batatori] 12 Batatorire (12).

BATATORÍT² A batatoritzi te adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare shi neted; batut² batucit tasat. 2. (Despre palme sau maini) Cu bataturi (2). V. batatori.

BATATORÍT¹ s. n. Faptul de a batatori. V. batatori.

BATATORÍT² A batatoritzi te adj. 1. (Despre un teren) Batut batucit. Poteca trecea drept prin mijlocul acestei frumusetzi de verdeatza shi florile creshteau pe de margine incit atirnau chiar pe locul batatorit. POPESCU B. II 19. Cind vrei sa sameni bob linte ori mazare sa nu le pui pe loc batatorit. SHEZ. III 150. 2. (Despre palme sau miini) Cu pielea ingroshata cu bataturi. Arata sa fie lucrator dupa imbracaminte... dupa miinile negricioase batatorite. PAS L. I 142. Dar de palme batatorite ce zici? SADOVEANU O. VII 297.

BATATORÍT¹ s. n. Faptul de a batatori (1). Pentru batatoritul shoselei este nevoie de un tavalug greu de fier.

BATATORÍT² A batatoritzi te adj. 1. (Despre un teren) Batut batucit. 2. (Despre palme sau maini) Cu bataturi. V. batatori.

BATATORÍT¹ s. n. Faptul de a batatori.

BATATURÍ vb. IV v. batatorí.

batatorí [At: I. IONESCU C. 59/₈ / V: turi / Pzi: ~resc / E: batatura] 1 vt A tasa un teren (drum arie curte etc.) Si: a batuci. 2 vr A face bataturi (6).

batatúra² ~a a vz batatorit²

batatúra¹ sn vz batatorit¹

bataturi v vz batatori

BATATURÍ vb. IV v. batatori.

BATATORÍ batatoresc vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum arie curte etc.) spre al face tare shi neted; a batuci. Batatorea cu tavalugul pamintul rascolit. 2. Refl. A se umple de bataturi. I sau batatorit miinile.

BATATORÍ batatoresc vb. IV. Tranz. A bate un teren spre al face tare shi neted; a batuci. ♦ Refl. A se umple de bataturi (2). Din batatura.

A BATATORÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A indesa (pentru a face drept shi neted); a transforma in batatura; a batuci; a tapshi; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetatzie) A calca pe toata suprafatza distrugand plantele. 3) (pielea oamenilor shi a animalelor) A face sa se batatoreasca; a batuci. /Din batatura

A SE BATATORÍ se ~éshte intranz. (despre pielea oamenilor shi a animalelor) A se ingrosha intarinduse sub actziunea unor factori externi nocivi; a face bataturi; a se batuci. /Din batatura

batatorì v. 1. a calca pamantul cu picioarele k sa se asheze al netezi bine; 2. a inchide vitele in batatura.

bataturésc v. tr. (d. batatura). Bat indes cu talpile cu maĭu saŭ cu alt lucru lat: a bataturi pamintu. SHi oresc. (VR. 1924 9 307). V. batucesc.

batatorít s. n.

batatorít s. n.

batatorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. batatorésc imperf. 3 sg. batatoreá; conj. prez. 3 sa batatoreásca

batatorí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. batatorésc imperf. 3 sg. batatoreá; conj. prez. 3 sg. shi pl. batatoreásca

batatori

BATATORÍT adj. 1. batucit batut indesat. (Pamant ~ cu tavalugul.) 2. intarit intzelenit invartoshat. (Pamant ~.) 3. v. circulat.

BATATORIT adj. 1. batut indesat (pop.) batucit. (Pamint ~ cu tavalugul.) 2. intarit intzelenit invirtoshat. (Pamint ~.) 3. batut circulat frecventat umblat. (Pe cai ~.)

BATATORÍ vb. 1. a bate a batuci a indesa a presa (pop.) a pisa (reg.) a dricui a tapshi a zbatuci (Transilv.) a dripi (fam.) a pisagi. (A ~ pamantul zapada.) 2. a se intari a se intzeleni a se invartosha. (Pamantul sa ~.)

BATATORI vb. 1. a bate a batuci a indesa a presa (pop.) a pisa (reg.) a dricui a tapshi a zbatuci (Transilv.) a dripi (fam.) a pisagi. (~ pamintul zapada.) 2. a se intari a se intzeleni a se invirtosha. (Pamintul sa ~.)