batai (acustice) (fr. battements; it. battimenti; germ. Schwebungen; engl. beats) alternari regulate ale tariei sunetului care rezulta din interferentza (suprapunerea compunerea) a doua sunete de frecventza* putzin diferita shi de amplitudine* egala (sau aproape egala). O imagine plastica a fenomenului b. se poate avea suprapunand unde 1 shi 2. Insumarea lor adica a elongatziilor (v. sunet) moment cu moment creeaza unda 3 rezultanta undelor 1 shi 2 care are amplitudine regulat variabila intre maximele M shi minimele m. Este un caz de ashanumita „modulatzie de amplitudine”. Existentza maximelor shi a minimelor produce senzatzia unor pulsatzii a unor „valuri” sonore periodice. Fiecare maxim al undei 3 da nashtere la o b. Numarul acestora pe s este egal cu diferentza dintre frecventzele sunetelor 1 shi 2 ♦ Fenomenul b. are diferite utilizari in muzica (acordarea* tuburilor de orga* a anciilor* de armoniu* sau a coardelor* de pian; producerea unor efecte speciale etc.). 1. Cand un sunet este produs de 2 sau 3 coarde (cazul pianului) unisonul* perfect al fiecarui grup de coarde se obtzine atunci cand coardele fiecarui grup nu produc b. ceea ce se controleaza ushor cu urechea. La orga la pian sau la armoniu cvintele perfecte fiind temperate* se acordeaza la o valoare ceva mai mica decat aceea a cvintelor perfecte naturale* respective. Ex. incepand acordarea cu sunetul la = 440 Hz al diapazonului (5) prima cvinta perfect superioara va trebui sa corespunda raportului de frecventze 659/440 = 1149 iar nu raportului 660/440 = 3/2 = 15 din gama* naturala. Trebuie deci k intre mi natural shi mi temperat sa se auda o b. pe s. (660659=1). In alte octave* ale pianului cvintele „bat” cu alte valori. La orga in registrul (II 1) unda maris („valul marii”) o tasta* comanda doua tuburi putzin dezacordate care produc 68 b. pe s ceea ce face sa se auda un sunet ondulant ushor tremurat. ♦ Fenomenul b. a fost invocat de Helmholtz pentru elaborarea teoriei sale asupra genezei fizice a consonantzei* shi a disonantzei*. Explicatzia mecanismului b. se bazeaza pe faptul k un sunet chiar simplu (fara armonice*) excita nu o singura fibra (rezonator auricular) din urechea interna ci un grup de fibre apropiate printre care exista una care indeplineshte conditzia de maxima rezonantza*. V. auz (I 1).