BALÁN A balani e adj. 1. (Despre parul oamenilor p. ext. despre oameni) Blond balai. Inainte de a trece la dreapta tzitzacai Leona mia mingiiat parul balan. SADOVEANU N. F. 158. Cu deosebire mi se lipi de inima un tinar nalt balan shi de o infatzishare foarte distinsa. VLAHUTZA O. A. 145. Ieshi copile cu parul balan afara shi ride la soare doar sa indrepta vremea. CREANGA A. 34. In junia sa se vede k fusese balan caci ochii lui aveau inca o ushure vapsea de albalbastru. NEGRUZZI S. I 58. Spre tzara au plecat Cu Marin shi cu Ciocan Cu Lisandru cel balan. ALECSANDRI P. F. 180. ♦ (Substantivat m.; in superstitzii ironic) Dracul diavolul (Atestat in forma regionala balan) Balan satzi aleaga din gura ce spui daca nu vorbeshti deslushit. CREANGA P. 151. 2. (Despre animale domestice) Cu parul alb; plavan balai. Iaduse... un cal balan. BENIUC V. 36. Minza balana Pashte noaptean poiana (Luna plina). SADOVEANU P. C. 10. Oitza balana Cu lina birsana De trei zilencoace Guritza nutzi tace. TEODORESCU P. P. 435. Mincatus de dushmani K iarba de boi balani. JARNÍKBIRSEANU D. 191. Boi bour ei... Pe pinteci balani Pe spate plavani. ALECSANDRI P. P. 102. ♦ (Substantivat m. shi f.) Nume dat unor animale domestice (boi vaci oi cai ciini etc.) cu parul alb. Adap balanul shil incalec. STANCU D. 249. Venitzi de punetzi mina sa scot pe balana din noroi. VISSARION B. 41. Dash mai trai pin’la toamna Cumatra Ioana Sa pun shaua pe balana! TEODORESCU P. P. 332. ◊ Expr. (Popular) E mincat k balana de ham se zice despre omul prapadit de nevoi. Popa era calare pe balana shi intreba de iapa se spune despre cei uituci zapacitzi sau proshti.