badadaí (aésc ít) vb. A umbla fara rost de colocolo; a chefui. Formatzie expresiva bazata pe imitarea sonora a mishcarii prin intermediul ritmului ternar badada. Corespunde creatziilor expresive balala shi banana. Apartzin celei de a doua: balalai vb. (a balabani a legana); balalaiala s. f. (balabaneala); balalau adv. (atirnind). Se bazeaza pe acesta ultima asociere sonora: bananai vb. (a balabani a legana); bananaiala s. f. (balabaneala). Cea de a doua consonantza a produs shi balabani vb. (a balansa a legana; a face eforturi a se stradui) shi balabaneala s. f. (mishcare inceata) der. normal care echivaleaza al treilea termen cu primul k in bildibic shi care Cihac incearca inutil sal explice prin rut. valandati; in alternantza sa consonantica este posibil sa fi intervenit shi tc. balaban „mare” › sb. bg. balaban care nu figureaza in rom. decit k nume de familie destul de comun. In sfirshit aceluiashi ritm ternar i apartzine balangani balangai vb. (a bate clopotele) balang(a) interj. (bang! dang!) formatzii in care imaginea vizuala a mishcarii limbii clopotului se asociaza cu creatzia onomatopeica (cf. balang shi sp. talán). Totushi Scriban prefera sal explice pe badadai prin mag. bodológni „a hoinari” pe balangani prin mag. bólogatni shi pe balabani prin mag. belebolundúlni „a se speti a munci din greu”. Pentru caracterul expresiv al acestor formatzii cf. Graur BL IV 9197; Iordan BF II 184.