Definiția cu ID-ul 535647:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra căruia se îndreaptă bănuieli; suspectat. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hârbuit (ȘEZ.). – V. bănui.