BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; de baștină, autohton, indigen. În Italia, Franța, Anglia și alte țări robite capitalului, cu toate încercările desperate ale social- democrației de dreapta de a sparge unitatea clasei muncitoare, au loc impresionante mișcări de masă care pun pe gînduri pe asupritorii băștinași și pe stăpînii lor americani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 91. Îmi aminteam de... expediția lui Cortez și a altor aventurieri împotriva populațiilor băștinașe ale Americii centrale. SADOVEANU, N. F. 154. ◊ (Substantivat) Atunci au stîrnit vorbă unii dintre fruntașii păuneni că... n-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o latură, ca să nu ia dreptul băștinașilor la împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. În munteni vezi pe băștinașii dintru început ai țării. RUSSO, O. 103.