AUREÓLA aureole s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii inconjoara capetele unor personaje (mai ales ale sfintzilor in iconografie); nimb. In cel dal patrulea [medalion] vinatoarea e terminata. Marele Traian incununat cu o aureola circulara sau nimb... sta in picioare. ODOBESCU S. III 74. ◊ (Poetic) Departarea sorbea tretztat in adincurile sale chipul alb al Floricicai desprins inca de pe zare shi incremenit in aureola de lumina tzasuta in fund ei de razele de aur in pulbere ale soarelui curat de dimineatza. HOGASH M. N. 54. 2. Fig. Stralucire splendoare glorie faima. In lumina esteticii materialiste orientarea shi practica artistica a lui I. L. Caragiale capata acea aureola care nu a avuto niciodata in trecut shi care o merita intru totul. L. ROM. 1953 nr. I 55. Pronuntzat: aureo.