AUREÓLA s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje in special ale sfintzilor; nimb. 2. halo in jurul unui astru al unei efigii pe o fotografie etc. ◊ zona luminoasa care inconjura flacara propriuzisa. 3. fenomen de iluminare parazita sub forma de inele concentrice in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zona luminoasa pe marcile poshtale litografiate. 5. (fig.) glorie faima; aura (1). (< fr. auréole lat. aureola)