Definitzia cu ID-ul 410479:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ashezá (ashéz ashezát) vb. 1. A pune intrun loc. 2. A pune a aranja. 3. A stabili a fixa. 4. A dispune a institui. 5. A orindui a aranja a organiza. 6. A hotari a decide a cadea la intzelegere. 7. (refl.) A sta linishtit. Mr. ashedz ashidzare. Lat. *assĕdiāre de la sĕdēre sau de la sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Pushcariu 142; REW 721; DAR); cf. sp. asear shi fr. asseoir < lat. assedere. Sensurile secundare coincid cu evolutzia semantica a sp. asear (cf. 5) shi sentar shi a fr. asseoir assiete (des impôts) cf. 4. Cf. dubletul neol. asedia. Der. ashezamint s. n. (institutzie; locash; situatzie; constitutzie; dispozitzie; intzelegere); ashezamintar s. m. (inv. slujbash insarcinat cu impartzirea contributziilor); ashezator adj. (stabil stabilit); ashezatura s. f. (teren jos terasa). Din rom. provine sas. aschezan.