asaúl sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor..., au întrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawul.

asaúl m., pl. lĭ (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

așắu sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

așắŭ, arșắŭ și harșắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.

așău s. v. CAZMA. HÎRLEȚ.

asaúl (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.