Definitzia cu ID-ul 409558:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arvúna (arvúne) s. f. Acont. Var. arvun arvon ar(a)voana. Mr. aravoana arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo) de unde it. arra fr. arrhes sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvuna” shi „promisiunea de casatorie” (Murnu 7). Der. arvuni vb. (a aconta; a se angaja a obliga); arvunitor adj. (care da arvuna). Din rom. a trecut in rut. arawona (Miklosich Wander. 12).