APARÁRE aparari s. f. Actziunea de a (se) apara. 1. Impotrivire rezistentza in fatza unui atac sau a unei primejdii. Gasira in departare un lup groaznic... indata se shi gatira de aparare. ISPIRESCU L. 74. ◊ Legitima aparare = stare in care se comite un act de violentza justificat legal k aparare impotriva unei agresiuni. 2. Interventzie activa in sprijinul cuiva (sau a ceva); ocrotire ferire. Politica externa a statului nostru este o politica de aparare a pacii a suveranitatzii shi independentzei natzionale a Republicii Populare Romine. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 570. ◊ Expr. A lua apararea cuiva = a interveni cu vorba sau cu fapta in sprijinul cuiva. ♦ Una din formele principale de lupta care consta in oprirea shi infringerea ofensivei inamicului. Dragostea de tzara a oamenilor muncii a capatat astazi in Republica Poptdara Romina un intzeles mai bogat shi mai adinc. Lupta pentru apararea Patriei se confunda cu lupta pentru apararea libertatzilor cucerite de popor cu lupta pentru construirea socialismului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 363. ◊ Aparare pasiva = totalitatea mijloacelor de aparare (a populatziei civile) impotriva atacurilor aeriene (adaposturi camuflaj mashti de gaze etc.). Aparare antiaeriana = ansamblul masurilor luate impotriva atacurilor aeriene. ♦ Totalitatea masurilor necesare pentru oprirea shi infringerea ofensivei inamicului. 3. Sustzinere a unei cauze in fatza justitziei; pledoarie. Apararea a fost documentata. ◊ Acuzatului i se garanteaza dreptul de aparare. CONST. R.P.R. 34. ♦ (Concretizat) Partea (persoana) care apara o cauza in fatza justitziei. Apararea are cuvintul!