aparare sf [At: CORESI ap. HEM 1308 / Pl: ~rari / E: apara] 1 (Inv) Oprelishte. 2 Protejare. 3 (Jur; ivp; ie) A se gati de ~ A se pregati sa se apere. 4 (Ie) A lua ~a A apara pe cineva. 5 (Jur; is) Caz de legitima ~ Situatzie in care fiind atacat ai dreptul de a lovi pe cel ce te ataca. 6 Ferire. 710 (Jur; inv) Scutire (de o sarcina fiscala sau de o hotarare ori pedeapsa judecatoreasca). 11 Motiv de scutire. 12 (Jur) Pledoarie. 13 (Pex) Partea (sau persoana) care apara intrun proces. 14 (Mil) Forma de lupta ce urmareshte oprirea ofensivei inamicului Si: aparat¹. 15 (Mil) Totalitatea masurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 16 (Mil; pex) Cei care lupta pentru paza unui teritoriu. 17 Fortificatzii.