opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiați, -te, adj. (Despre căi de circulație) Blocat cu vehicule. [Pr.: -te-iat] – V. ambuteia.

ambuteiát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: ambuteia] 1-3 Ambuteiaj (1-3).

ambuteiat2, ~ă a [At: LTR / P: ~te-iat / Pl: ~ați, ~e / E: ambuteia] (D. căi de circulație) Blocat cu vehicule.

AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiați, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicule, nave etc. – V. ambuteia.

AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

ambuteia vt [At: DEX2 / P: ~te-ia / Pzi: ~iéz / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.

AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)

ambuteiá vb. refl. I (fig.) A se împiedica ◊ „Cei trei autori sunt veterani într-o viață publică extrem de tumultuoasă. Carierele lor s-au cumulat, s-au înstrăinat, «s-au ambuteiat».” f.d. (din fr. embouteiller; PR sec. XX)

Ortografice DOOM

ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. și pl. ambuteiáză

Intrare: ambuteiat
ambuteiat adjectiv
  • silabație: -te-iat info
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambuteiat
  • ambuteiatul
  • ambuteiatu‑
  • ambuteiată
  • ambuteiata
plural
  • ambuteiați
  • ambuteiații
  • ambuteiate
  • ambuteiatele
genitiv-dativ singular
  • ambuteiat
  • ambuteiatului
  • ambuteiate
  • ambuteiatei
plural
  • ambuteiați
  • ambuteiaților
  • ambuteiate
  • ambuteiatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ambuteia
  • silabație: -te-ia info
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambuteia
  • ambuteiere
  • ambuteiat
  • ambuteiatu‑
  • ambuteind
  • ambuteindu‑
 singular plural
  • ambuteiază
  • ambuteiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambuteiez
 (să)
  • ambuteiez
  • ambuteiam
  • ambuteiai
  • ambuteiasem
a II-a (tu)
  • ambuteiezi
 (să)
  • ambuteiezi
  • ambuteiai
  • ambuteiași
  • ambuteiaseși
a III-a (el, ea)
  • ambuteiază
 (să)
  • ambuteieze
  • ambuteia
  • ambuteie
  • ambuteiase
plural I (noi)
  • ambuteiem
 (să)
  • ambuteiem
  • ambuteiam
  • ambuteiarăm
  • ambuteiaserăm
  • ambuteiasem
a II-a (voi)
  • ambuteiați
 (să)
  • ambuteiați
  • ambuteiați
  • ambuteiarăți
  • ambuteiaserăți
  • ambuteiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambuteiază
 (să)
  • ambuteieze
  • ambuteiau
  • ambuteiară
  • ambuteiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambuteiat, ambuteiatăadjectiv

  • 1. (Despre căi de circulație) Blocat cu vehicule. DEX '09 DEX '98 MDA2
etimologie:
  • vezi ambuteia DEX '09 DEX '98 MDA2

ambuteia, ambuteiezverb

  • 1. tranzitiv A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00
  • 2. tranzitiv Îmbutelia. MDN '00
    sinonime: îmbutelia
  • 3. reflexiv A se încrucișa, a se împiedica. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ambuteiat”

Visit YouGlish.com