ALDAMÁSH aldamashuri s. n. Cinste oferita de cineva cu prilejul incheierii unei tranzactzii (in special a unei vinzari). Tirgui rupt paceai facuta nar strica nici aldamashul. HASDEU R. V. 145. Cheama pe pivniceri shi sa le bem aldamashul [boierilor olteni]. ODOBESCU S. I 83. Au mers sa petzeasca obicei cum este Privira vazura vorbira de fata. SHi se invoira cu muma cu tata; Acuma ramase sa bea aldamashul. PANN P. V. II 136. ◊ Expr. (Familiar) A fi bun de aldamash = a fi dator cu o cinste cu prilejul cumpararii unui lucru sau al obtzinerii unui succes. Varianta: adalmásh (GALACTION O. I 263 CREANGA A. 58) s. n.