ADAPÓST adaposturi s. n. Loc ferit care apara de vreme rea de arshitza de primejdii etc.; constructzie facuta in acest scop. V. refugiu. [Copaceii din butoiashe] iarna erau bagatzi la adapost caldutz acolo unde se pastreaza shi alte plante shi alte flori. PAS L. I 86. Oamenii stateau tacutzi: in singuratatea cimpiilor in adapostul shubred plin de fum shi de umbra. SADOVEANU O. II 223. Doi licurici shiaprind sfiala in adapostul de otava. GOGA P. 56. ◊ Fig. In ungherul unor crieri SHior gasi cu al meu nume adapost a mele scrieri! EMINESCU O. I 134. ◊ Adapost antiaerian (adesea fara determinare) = loc special amenajat pentru apararea (in timp de razboi) contra bombelor shi a altor proiectile (aruncate de obicei din avion). ♦ Loc de azil camin. Am nevoie de adapost shi de hodina. SADOVEANU N. F. 110. Batzi carari fara de rost Rupt itzi este straiul SHi nai nici un adapost... Parca blastamat ai fost Foc satzi fie traiul! NECULUTZA TZ. D. 111. Dar eu ce fac tocmai acum la batrinetze fara leac de adapost? CREANGA P. 175. ◊ (Precedat de obicei de prep. «la») Protectzie ocrotire aparare. Vreo douazeci de tzarani... shedeau pe vine la adapostul zidului. DUMITRIU. B. F. 90. ◊ Expr. A (se) pune (sau a fi) la adapost de ceva = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns a (se) feri de o amenintzare. Satul Floreshti imprashtiat k toate satele de munte se ascundea intre coline pus parca la adapost de vremuri grele. BRAESCU V. A. 110.