ACOPERAMÍNT acoperaminte s. n. Ceea ce serveshte la acoperit; (in special) acoperish. Acoperamintul frunzishoarelor inca neimplinit lasa sa strabata in jos k intro cernere neregulata mii de raze. MIHALE O 482. Frumos voinic a venit sub acoperamintul astei case. POPESCU B. I 60. (In forma acoperemint) Dar nu mai tacetzi mai? k ia acushi trec cu picioarele prin paretzi shi ies afara cu acoperemintul in cap zise LatziLungila. CREANGA P. 259 Casa era cun acoperemint tzuguit paretzii erau de piatra mica k ceea cu care se pietruiesc fintinile. EMINESCU N. 51. ◊ Fig. Se odihnira shi dormira sub acoperamintul cerului. ISPIRESCU L. 162. Varianta: acoperemint s. n.