accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident

ACCIDÉNȚĂ, accidențe, s. f. Lucrare tipografică de tip special care folosește în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.

accidénțe sfp [At: DEX² / E: ger Akzidenz] Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă.

ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.

ACCIDÉNȚE s. f. pl. (Și în expr. lucrări de accidențe) Lucrări tipografice mărunte, variate, ornamentale. Lucrări de accidențe sînt: cărțile de vizită, invitațiile de nuntă etc.

ACCIDÉNȚE s. f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afișe, programe, cărți de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen.

ACCIDÉNȚE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, programe etc.). [< germ. Akzidenz].

ACCIDÉNȚE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.). (< germ. Akzidenzen)

ACCIDÉNȚE f. pl. Lucrări tipografice care folosesc o bogată varietate de litere și de ornamente. /<germ. Akzidenz

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.

accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză

accidénță s. f., g.-d. art. accidénței; pl. accidénțe

accidénțe s. f. pl.