aberátzie s.f. 1 Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2 (fiz.) Refractzia inegala a razelor de lumina care strabat o lentila avand k efect deformarea imaginii obiectului privit prin aceasta lentila. ◊ Aberatzie cromatica = descompunerea luminii shi vizualizarea culorilor proprii fiecarei lungimi de unda in jurul unui obiect privit printro lentila simpla determinand formarea de irizatzii pe marginea imaginilor. 3 (genet.) Aberatzie cromozomiala (sau genetica) = abatere de la numarul sau de la structura normala a cromozomilor care afecteaza baza ereditara in timpul diviziunii celulare provocand mutatzii care dau nashtere unor forme biologice noi. 4 (psih.) Aberatzie mentala = deviere partziala sau totala a activitatzilor mentale fatza de normal. 5 (astron.) Unghi format de directzia adevarata shi de cea aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. 6 Ceea ce este inadmisibil absurd; absurditate. Ceea ce spui tu e o aberatzie. • pl. i. g.d. iei. shi (inv.) aberatziúne s.f. / <fr. aberration lat. aberrātio ōnis <aberrāre „a se abate; a se rataci”.