ÎNZORZONÁT, -Ă, înzorzonați, -te, adj. Împodobit cu multe zorzoane, cu ornamente inutile; gătit, împopoțonat. Vă plimbați, înzorzonați și încîntați, pe canalele astea noroioase. CAMIL PETRESCU, T. II 210. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor. REBREANU, R. I 18. Păsărari înzorzonați cu șoimul pe mînă. ODOBESCU, S. III 144. Să-i vedem fagu-ncărcat Încărcat și-nzorzonat Tot cu arme ferecate Și pe ramuri așezate. TEODORESCU, P. P. 504. Variantă: zorzonát, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 45) adj.