ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. (Despre acțiuni în desfășurare) Care este oprit temporar; curmat, suspendat. Discuție întreruptă. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi, fără continuitate. Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. EMINESCU, N. 76. ♦ Cu continuitatea suprimată; tăiat, rupt. Fir întrerupt.