ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli; depunere de nămol, împotmolire. La gura rîurilor se formează la început înnămoliri întinse, apoi insule și în sfîrșit, o porțiune de pămînt întinsă, adeseori străbătută de canale mici. GEOGRAFIA Fiz. 180. Golind... vîrfurile munților expunem inundării, innămolirii... văile și cîmpiile noastre. I. IONESCU, P. 71. – Variantă: înnomolíre s. f.