ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Învechit) Care îndrumă, îndreaptă; călăuzitor. Înainte... merg vro cîțiva oameni povățuitori și îndreptători de drum. BĂLCESCU, O. I 122. ◊ (Substantivat) Înțelepți, sfetnici, învățători și îndreptători ai obștei. ȚICHINDEAL, F. 113.