Definiția cu ID-ul 997955:
Relaționale
ÎNDESTULĂTOR adj. 1. destul, suficient, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)
ÎNDESTULĂTOR adj. 1. destul, suficient, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)