ÎNȘELĂTOR s., adj. 1. s., adj. ademenitor, amăgitor, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.) 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 3. adj. iluzoriu, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 4. adj. perfid, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~.) 5. s. escroc, hoț, impostor, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)