îmboldí, îmboldesc, vb. tranz. – A împinge pe cineva la o acțiune; a îndemna: „Și Balcu îi tăt îmboldé pe oameni: Tra, mă, Ioa’...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 261). – Din în- + bold „ac” (sensul primar este „a împunge un animal cu bățul”) (Scriban, DEX); din în- + boldi (MDA).