HEROÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. heroine „eroină, fiică de zeu”) s. f. Alcaloid derivat din morfină (diamorfină), cu aspect de pulbere albă, cristalină, ușor solubilă în apă și în alcool, inodoră și cu gust amar. Descoperită în 1896, a fost folosită inițial (datorită proprietății ei analgezice) în medicină. Ulterior, din cauza nocivității (mai toxică decât morfina), consumul ei a fost interzis. Utilizarea repetată a h. provoacă dependență și toxicomanii grave.