MONO „unic singur o data singular”. ◊ gr. monos „unul singur unic” > fr. mono germ. id. it. id. engl. id. > rom. mono. □ ~andrie (v. andrie) s. f. forma de casatorie in care femeia are un singur sotz; ~auxotrofic (v. auxo v. trofic) adj. (despre un microorganism) care in urma unei mutatzii nu mai poate sintetiza un factor de creshtere shi supravietzuieshte doar daca i se asigura factorul de creshtere absent; ~bionte (v. biont) s. f. pl. plante la care in ciclul lor evolutiv gametofitul shi sporofitul sint permanent dependente unul de altul; ~blast (v. blast) s. n. 1. Celula de origine a monocitului sanguin. 2. Spor unicelular; ~carp (v. carp) adj. s. n. 1. adj. (Despre plante) Care infloreshte shi fructifica o singura data in cursul ciclului de dezvoltare. 2. s. n. Fruct format dintro singura carpela; ~cefal (v. cefal) adj. 1. Care are un singur cap. 2. Care are un singur capitul; ~centric (v. centric) adj. 1. (Despre o formatziune anatomica) Care prezinta un singur centru. 2. (Despre cromozomi) Cu un singur centromer; ~cer (v. cer₁) adj. care are numai un singur corn; ~cerc (v. cerc) adj. (despre protozoare) inzestrat cu un singur flagel; ~ciclic (v. ciclic) adj. 1. (Despre animale) Care prezinta o singura perioada sexuala pe an. 2. (Despre plante) Care are o perioada de vegetatzie doar de un singur an; ~cinetic (v. cinetic) adj. (despre un fascicul) care este format din particule cu aceeashi viteza; ~cit (v. cit) s. n. tip de globula alba de dimensiuni mari avind o puternica actziune fagocitara; ~citopenie (v. cito v. penie) s. f. reducere patologica a numarului de monocite din singe; ~clin (v. clin) adj. s. n. 1. adj. Care are gineceul shi androceul in aceeashi floare. 2. s. n. Structura monoclinala; ~clinic (v. clinic) adj. cristalizat in forma unei prisme dreptunghiulare oblice; ~cont (v. cont) adj. (despre un organism unicelular) prevazut cu un singur cil sau flagel; ~crom (v. crom) adj. care are o singura culoare; sin. monocromatic; ~cromatic (v. cromatic) adj. 1. Monocrom*. 2. (Despre fascicule de raze) Format din radiatzii cu aceeashi lungime de unda; ~cromie (v. cromie) s. f. 1. Insushirea de a fi monocrom. 2. Reproducere intro singura culoare; ~cronic (v. cronic) adj. care se petrece in acelashi timp; ~cultura (v. cultura) s. f. sistem de cultivare pe un teren numai a unei singure plante agricole; ~dactil (v. dactil) adj. cu un singur deget; ~dactilie (v. dactilie) s. f. malformatzie congenitala constind in prezentza unui singur deget la mina sau la picior; ~dinam (v. dinam) adj. care are o stamina mai lunga decit celelalte; ~fag (v. fag) adj. s. m. shi f. (organism) care are k mod de nutritzie monofagia; ~fagie (v. fagie) s. f. proprietate a unor parazitzi de a se dezvolta pe o singura plantagazda; ~fazie (v. fazie) s. f. tulburare a vorbirii in care persoana repeta un singur cuvint sau o singura propozitzie; ~fil (v. fil₂) adj. format dintro singura frunza; ~filetic (v. filetic) adj. (despre un organism) care provine dintro singura forma ancestrala; ~fobie (v. fobie) s. f. teama morbida de singuratate; ~fonie (v. fonie₁) s. f. insushire de a avea o singura sursa sonora; ~ftong (v. ftong) s. m. sunet care provine din reducerea unui diftong; ~gam (v. gam) adj. 1. Cu flori mascule shi femele pe indivizi diferitzi. 2. (Despre oameni) Care nu are decit un singur sotz sau o singura sotzie; ~gamie (v. gamie) s. f. 1. Forma de casatorie in care un barbat sau o femeie nu poate avea in acelashi timp decit o singura sotzie sau un singur sotz. 2. (La animale) Convietzuire a unui mascul cu o singura femela. 3. Stare a unei plante monogame; ~genetic (v. genetic) adj. 1. Cu descendentzi unisexuatzi. 2. Care este reprodus pe cale asexuata. 3. Conditzionat de un singur factor genetic; ~geneza (v. geneza) s. f. 1. Inmultzire pe cale asexuata. 2. Inmultzire directa fara alternare de generatzii sexuate shi asexuate; ~genic (v. genic) adj. 1. Care are descendentzi unisexuatzi. 2. Care este reprodus pe cale asexuata; ~genie (v. genie₁) s. f. conditzie k femelele sa produca numai descendentzi femeli; ~genopatie (v. geno₁ v. patie) s. f. tulburare conditzionata de o singura mutatzie genica; ~gin (v. gin) adj. (despre flori) cu un singur pistil; ~ginie (v. ginie) s. f. stare a florilor monogine; ~gonie (v. gonie) s. f. inmultzire pe cale asexuata; ~lepsie (v. lepsie) s. f. hibridare prin care se transmit urmashului numai caracterele unuia dintre parintzi; ~lit (v. lit₁) adj. s. n. (monument) construit dintrun singur bloc de piatra; ~litic (v. litic₁) adj. format dintrun singur bloc de piatra; ~mer (v. mer) adj. s. m. 1. adj. Care este format dintro singura parte. 2. s. m. Molecula simpla care intra in componentza polimerilor; ~morf (v. morf) adj. (despre flori tzesuturi etc.) care prezinta o singura forma; ~morfic (v. morfic) adj. (despre un organism) care are un singur aspect morfologic; ~petal (v. petal) adj. (despre flori) cu o singura petala; ~pil (v. pil₁) adj. (despre un edificiu) care are numai o singura poarta; ~piren (v. piren) adj. cu un singur simbure; ~placofore (v. placo v. for) s. f. pl. clasa din subincrengatura conchiflorelor cuprinzind cele mai primitive molushte cu corpul acoperit dorsal cu o cochilie formata dintro singura placa turtita dorsoventral; ~planetic (v. planetic) adj. (despre zoospori) care prezinta un singur stadiu de mobilitate; ~plegie (v. plegie) s. f. paralizie a unui singur membru sau a unui grup muscular; ~pod (v. pod) adj. care are un singur picior; ~podie (v. podie) s. f. malformatzie congenitala care consta in prezentza unui singur picior; ~podiu (v. podiu) s. n. tip de ramificatzie a tulpinii in care axul principal creshte continuu; ~scop (v. scop) s. n. tub cu fascicul electronic utilizat in televiziune pentru generarea unui semnal de imagine corespunzator unei imagini fixe; ~semie (v. semie) s. f. proprietate a cuvintelor care au doar un singur sens; ~silab (v. silab) adj. s. n. shi f. (cuvint) format dintro singura silaba; sin. unisilab; ~sperm (v. sperm) adj. (despre fructe) care are o singura samintza; ~spermie (v. spermie) s. f. fecundare a unui ovul de catre un singur spermatozoid; ~spor (v. spor) s. m. spor singuratic provenit fara diviziune reductzionala; ~stel (v. stel) s. n. cilindru vegetal central unic; ~stih (v. stih) adj. (despre frunze) care este dispus pe un singur rind; ~termie (v. termie) s. f. anomalie in termoreglare constind in mentzinerea neschimbata a temperaturii corpului in tot cursul zilei; ~top (v. top) adj. (despre specii vegetale) originar dintrun singur loc; sin. monotopic; ~topic (v. topic) adj. monotop*; ~treme (v. trema) s. n. pl. ordin de mamifere primitive shi ovipare cu cioc shi cu corpul acoperit cu par shi cu tzepi carora le lipsesc mameloanele avind k tip ornitorincul; ~trih (v. trih) adj. care are doar un singur fir de par cil sau flagel; ~trof (v. trof) adj. 1. adj. Care are un singur fel de hranire. 2. adj. Cu nutritzie pe o singura specie gazda; ~tropic (v. tropic) adj. 1. adj. Care viziteaza florile unei singure specii vegetale. 2. adj. Care prezinta adaptivitate redusa; ~tropie (v. tropie) s. f. proprietate a unor elemente care au mai multe forme alotropice de a suferi transformari intrun singur sens; ~xen (v. xen) adj. 1. (Despre parazitzi) Care in ciclul evolutiv nu are nevoie decit de o singura gazda. 2. adj. Care creshte numai pe o singura planta gazda; ~xil (v. xil) adj. s. f. 1. adj. Care este facut dintrun singur trunchi de copac. 2. s. f. Ambarcatzie primitiva realizata dintrun singur trunchi de copac scobit; ~zoic (v. zoic) adj. 1. (Despre animale) Care duce o viatza individuala shi izolata. 2. Care produce numai un singur sporozoit; ~zom (v. zom) s. m. heterocromozom fara pereche in determinismul heterogametic; sin. cromozom accesoriu; ~zomie (v. zomie) s. f. absentza intro celula sau intrun organism a unui cromozom dintro pereche.