optziuni
  • info

13 definitzii pentru insarcina

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INSARCINÁ insarcinez vb. I. Tranz. 1. A incredintza cuiva indeplinirea unei actziuni; a da cuiva o sarcina. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcina. 2. A face k o femeie sa devina gravida. In + sarcina.

INSARCINÁ insarcinez vb. I. Tranz. 1. A incredintza cuiva indeplinirea unei actziuni; a da cuiva o sarcina. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcina. 2. A face k o femeie sa devina gravida. In + sarcina.

insarcina [At: TETRAEV. (1574) 218 / Pzi: ~nez / E: in + sarcina] 1 vt A incredintza cuiva indeplinirea unei actziuni. 2 vr A lua asupra sa o sarcina. 3 vf A face k o femeie sa devina gravida. 4 vt A imputernici.

INSARCINÁ insarcinez vb. I. Tranz. A da a incredintza cuiva indeplinirea unei lucrari a unei munci (de raspundere); a da cuiva o sarcina. Costache Spinu fu insarcinat sa construiasca baraci dea lungul traseului pentru adapostul materialelor shi mashinilor. JIANU C. 173. Cuconu Alecu mau insarcinat sal dau dtale [ravashul]. ALECSANDRI T. I 71. Guvernul nostru ma insarcina cu o misie. NEGRUZZI S. I 67. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcina a se angaja la o lucrare. Cind sa infiintzat aici shcoala statului comuna sa insarcinat sa dea un local potrivit. REBREANU I. 83. Am buna nadejde sa ispraveshti cu bine slujba cu care teai insarcinat de bunavoie. ISPIRESCU L. 18. Se insarcina sa aduca trasuri de plecare. BOLINTINEANU O. 269.

A INSARCINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de indeplinirea unui lucru; a pune sa raspunda de o misiune. 2) A face sa capete sarcina; a lasa gravida; a ingreuna. /in + sarcina

insarciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asuprashi.

insarcinéz v. tr. (d. sarcina). Daŭ cuĭva o sarcina o misiune un ordin: ministeru la insarcinat sa cerceteze. Ingreunez fac gravida. V. refl. Ma oblig sa ma angajez sa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

insarciná (a ~) vb. ind. prez. 3 insarcineáza

insarciná vb. ind. prez. 1sg. insarcinéz 3 sg. insarcineáza

insarcinez.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INSARCINÁ vb. v. impovara incarca ingreuia ingreuna.

INSARCINÁ vb. 1. (inv.) a sarcina. (La ~ cu urmatoarele...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a impovara a ingreuna. (A ~ o femeie.)

INSARCINA vb. 1. (inv.) a sarcina. (La ~ cu urmatoarele...) 2. a se angaja a fagadui a se indatora a se obliga a promite (inv. shi reg.) a jurui a se prinde (inv.) a (se) adeveri a se apuca (fig.) a se lega. (Sa ~ sa faca urmatoarele...) 3. (pop.) a impovara a ingreuna. (A ~ o femeie.)

insarcina vb. v. IMPOVARA. INGREUNA.

Intrare: insarcina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insarcina
  • ‑nsarcina
  • insarcinare
  • ‑nsarcinare
  • insarcinat
  • ‑nsarcinat
  • insarcinatu‑
  • ‑nsarcinatu‑
  • insarcinand
  • ‑nsarcinand
  • insarcinandu‑
  • ‑nsarcinandu‑
 singular plural
  • insarcineaza
  • ‑nsarcineaza
  • insarcinatzi
  • ‑nsarcinatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • insarcinez
  • ‑nsarcinez
 (sa)
  • insarcinez
  • ‑nsarcinez
  • insarcinam
  • ‑nsarcinam
  • insarcinai
  • ‑nsarcinai
  • insarcinasem
  • ‑nsarcinasem
a II-a (tu)
  • insarcinezi
  • ‑nsarcinezi
 (sa)
  • insarcinezi
  • ‑nsarcinezi
  • insarcinai
  • ‑nsarcinai
  • insarcinashi
  • ‑nsarcinashi
  • insarcinaseshi
  • ‑nsarcinaseshi
a III-a (el, ea)
  • insarcineaza
  • ‑nsarcineaza
 (sa)
  • insarcineze
  • ‑nsarcineze
  • insarcina
  • ‑nsarcina
  • insarcina
  • ‑nsarcina
  • insarcinase
  • ‑nsarcinase
plural I (noi)
  • insarcinam
  • ‑nsarcinam
 (sa)
  • insarcinam
  • ‑nsarcinam
  • insarcinam
  • ‑nsarcinam
  • insarcinaram
  • ‑nsarcinaram
  • insarcinaseram
  • ‑nsarcinaseram
  • insarcinasem
  • ‑nsarcinasem
a II-a (voi)
  • insarcinatzi
  • ‑nsarcinatzi
 (sa)
  • insarcinatzi
  • ‑nsarcinatzi
  • insarcinatzi
  • ‑nsarcinatzi
  • insarcinaratzi
  • ‑nsarcinaratzi
  • insarcinaseratzi
  • ‑nsarcinaseratzi
  • insarcinasetzi
  • ‑nsarcinasetzi
a III-a (ei, ele)
  • insarcineaza
  • ‑nsarcineaza
 (sa)
  • insarcineze
  • ‑nsarcineze
  • insarcinau
  • ‑nsarcinau
  • insarcinara
  • ‑nsarcinara
  • insarcinasera
  • ‑nsarcinasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

insarcina, insarcinezverb

  • 1. A incredintza cuiva indeplinirea unei actziuni; a da cuiva o sarcina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Costache Spinu fu insarcinat sa construiasca baraci dea lungul traseului pentru adapostul materialelor shi mashinilor. JIANU C. 173. DLRLC
    • format_quote Cuconu Alecu mau insarcinat sal dau dtale [ravashul]. ALECSANDRI T. I 71. DLRLC
    • format_quote Guvernul nostru ma insarcina cu o misie. NEGRUZZI S. I 67. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A lua asupra sa o sarcina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cind sa infiintzat aici shcoala statului comuna sa insarcinat sa dea un local potrivit. REBREANU I. 83. DLRLC
      • format_quote Am buna nadejde sa ispraveshti cu bine slujba cu care teai insarcinat de bunavoie. ISPIRESCU L. 18. DLRLC
      • format_quote Se insarcina sa aduca trasuri de plecare. BOLINTINEANU O. 269. DLRLC
  • 2. A face k o femeie sa devina gravida. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • In + sarcina DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.