dixtuor (< fr. dix „zece”) 1. Formație instrumentală alcătuită din 10 instrumente. 2. Lucrare instr. de cameră scrisă pentru d. (1). Componența instr. a d. variază de la o lucrare la alta. De ex.: Dixtuorul pentru instr. de suflat de Enescu este scris pentru 2 fl., 1 ob., 1 corn. engl., 2 cl., 2 fag., 2 corni. Echiv. germ.: Dezett.