Modele de flexiune | dexonline

Modele de flexiune pentru tipul V (verb)

arrow_back înapoi

1. jura

verb (VT1) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jura	jurare	jurat juratu‑	jurând jurându‑	singular	plural
		(a) jura	jurare	jurat juratu‑	jurând jurându‑	jură	jurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jur	(să) jur	juram	jurai	jurasem
	a II-a (tu)	juri	(să) juri	jurai	jurași	juraseși
	a III-a (el, ea)	jură	(să) jure	jura	jură	jurase
plural	I (noi)	jurăm	(să) jurăm	juram	jurarăm	juraserăm jurasem
	a II-a (voi)	jurați	(să) jurați	jurați	jurarăți	juraserăți juraseți
	a III-a (ei, ele)	jură	(să) jure	jurau	jurară	juraseră

2. circula

verb (V2) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) circula	circulare	circulat circulatu‑	circulând circulându‑	singular	plural
		(a) circula	circulare	circulat circulatu‑	circulând circulându‑	circulă	circulați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	circul	(să) circul	circulam	circulai	circulasem
	a II-a (tu)	circuli	(să) circuli	circulai	circulași	circulaseși
	a III-a (el, ea)	circulă	(să) circule	circula	circulă	circulase
plural	I (noi)	circulăm	(să) circulăm	circulam	circularăm	circulaserăm circulasem
	a II-a (voi)	circulați	(să) circulați	circulați	circularăți	circulaserăți circulaseți
	a III-a (ei, ele)	circulă	(să) circule	circulau	circulară	circulaseră

2.1. buciuma

verb (VT2.1) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) buciuma	buciumare	buciumat buciumatu‑	buciumând buciumându‑	singular	plural
		(a) buciuma	buciumare	buciumat buciumatu‑	buciumând buciumându‑	buciumă	buciumați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bucium	(să) bucium	buciumam	buciumai	buciumasem
	a II-a (tu)	buciumi	(să) buciumi	buciumai	buciumași	buciumaseși
	a III-a (el, ea)	buciumă	(să) buciume	buciuma	buciumă	buciumase
plural	I (noi)	buciumăm	(să) buciumăm	buciumam	buciumarăm	buciumaserăm buciumasem
	a II-a (voi)	buciumați	(să) buciumați	buciumați	buciumarăți	buciumaserăți buciumaseți
	a III-a (ei, ele)	buciumă	(să) buciume	buciumau	buciumară	buciumaseră

2.2. schiauna

verb (V2.2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) schiauna	schiaunare	schiaunat schiaunatu‑	schiaunând schiaunându‑	singular	plural
		(a) schiauna	schiaunare	schiaunat schiaunatu‑	schiaunând schiaunându‑	schiaună	schiaunați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	schiaun	(să) schiaun	schiaunam	schiaunai	schiaunasem
	a II-a (tu)	schiauni	(să) schiauni	schiaunai	schiaunași	schiaunaseși
	a III-a (el, ea)	schiaună	(să) schiaune	schiauna	schiaună	schiaunase
plural	I (noi)	schiaunăm	(să) schiaunăm	schiaunam	schiaunarăm	schiaunaserăm schiaunasem
	a II-a (voi)	schiaunați	(să) schiaunați	schiaunați	schiaunarăți	schiaunaserăți schiaunaseți
	a III-a (ei, ele)	schiaună	(să) schiaune	schiaunau	schiaunară	schiaunaseră

3. cânta

verb (VT3) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cânta	cântare	cântat cântatu‑	cântând cântându‑	singular	plural
		(a) cânta	cântare	cântat cântatu‑	cântând cântându‑	cântă	cântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cânt	(să) cânt	cântam	cântai	cântasem
	a II-a (tu)	cânți	(să) cânți	cântai	cântași	cântaseși
	a III-a (el, ea)	cântă	(să) cânte	cânta	cântă	cântase
plural	I (noi)	cântăm	(să) cântăm	cântam	cântarăm	cântaserăm cântasem
	a II-a (voi)	cântați	(să) cântați	cântați	cântarăți	cântaserăți cântaseți
	a III-a (ei, ele)	cântă	(să) cânte	cântau	cântară	cântaseră

3.1. uita

verb (VT3.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) uita	uitare	uitat uitatu‑	uitând uitându‑	singular	plural
		(a) uita	uitare	uitat uitatu‑	uitând uitându‑	uită	uitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	uit	(să) uit	uitam	uitai	uitasem
	a II-a (tu)	uiți	(să) uiți	uitai	uitași	uitaseși
	a III-a (el, ea)	uită	(să) uite	uita	uită	uitase
plural	I (noi)	uităm	(să) uităm	uitam	uitarăm	uitaserăm uitasem
	a II-a (voi)	uitați	(să) uitați	uitați	uitarăți	uitaserăți uitaseți
	a III-a (ei, ele)	uită	(să) uite	uitau	uitară	uitaseră

4. uda

verb (VT4) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) uda	udare	udat udatu‑	udând udându‑	singular	plural
		(a) uda	udare	udat udatu‑	udând udându‑	udă	udați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ud	(să) ud	udam	udai	udasem
	a II-a (tu)	uzi	(să) uzi	udai	udași	udaseși
	a III-a (el, ea)	udă	(să) ude	uda	udă	udase
plural	I (noi)	udăm	(să) udăm	udam	udarăm	udaserăm udasem
	a II-a (voi)	udați	(să) udați	udați	udarăți	udaserăți udaseți
	a III-a (ei, ele)	udă	(să) ude	udau	udară	udaseră

5. sughița

verb (V5) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sughița	sughițare	sughițat sughițatu‑	sughițând sughițându‑	singular	plural
		(a) sughița	sughițare	sughițat sughițatu‑	sughițând sughițându‑	sughiță	sughițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sughiț sughit	(să) sughiț sughit	sughițam	sughițai	sughițasem
	a II-a (tu)	sughiți	(să) sughiți	sughițai	sughițași	sughițaseși
	a III-a (el, ea)	sughiță	(să) sughițe	sughița	sughiță	sughițase
plural	I (noi)	sughițăm	(să) sughițăm	sughițam	sughițarăm	sughițaserăm sughițasem
	a II-a (voi)	sughițați	(să) sughițați	sughițați	sughițarăți	sughițaserăți sughițaseți
	a III-a (ei, ele)	sughiță	(să) sughițe	sughițau	sughițară	sughițaseră

6. merita

verb (VT6) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) merita	meritare	meritat meritatu‑	meritând meritându‑	singular	plural
		(a) merita	meritare	meritat meritatu‑	meritând meritându‑	merită	meritați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	merit	(să) merit	meritam	meritai	meritasem
	a II-a (tu)	meriți	(să) meriți	meritai	meritași	meritaseși
	a III-a (el, ea)	merită	(să) merite	merita	merită	meritase
plural	I (noi)	merităm	(să) merităm	meritam	meritarăm	meritaserăm meritasem
	a II-a (voi)	meritați	(să) meritați	meritați	meritarăți	meritaserăți meritaseți
	a III-a (ei, ele)	merită	(să) merite	meritau	meritară	meritaseră

6.1. vuieta

verb (V6.1) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) vuieta	vuietare	vuietat vuietatu‑	vuietând vuietându‑	singular	plural
		(a) vuieta	vuietare	vuietat vuietatu‑	vuietând vuietându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	vuietă	(să) vuiete	vuieta	vuietă	vuietase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	vuietă	(să) vuiete	vuietau	vuietară	vuietaseră

7. aplauda

verb (VT7) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) aplauda	aplaudare	aplaudat aplaudatu‑	aplaudând aplaudându‑	singular	plural
		(a) aplauda	aplaudare	aplaudat aplaudatu‑	aplaudând aplaudându‑	aplaudă	aplaudați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aplaud	(să) aplaud	aplaudam	aplaudai	aplaudasem
	a II-a (tu)	aplauzi	(să) aplauzi	aplaudai	aplaudași	aplaudaseși
	a III-a (el, ea)	aplaudă	(să) aplaude	aplauda	aplaudă	aplaudase
plural	I (noi)	aplaudăm	(să) aplaudăm	aplaudam	aplaudarăm	aplaudaserăm aplaudasem
	a II-a (voi)	aplaudați	(să) aplaudați	aplaudați	aplaudarăți	aplaudaserăți aplaudaseți
	a III-a (ei, ele)	aplaudă	(să) aplaude	aplaudau	aplaudară	aplaudaseră

8. gusta

verb (VT8) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gusta	gustare	gustat gustatu‑	gustând gustându‑	singular	plural
		(a) gusta	gustare	gustat gustatu‑	gustând gustându‑	gustă	gustați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gust	(să) gust	gustam	gustai	gustasem
	a II-a (tu)	guști	(să) guști	gustai	gustași	gustaseși
	a III-a (el, ea)	gustă	(să) guste	gusta	gustă	gustase
plural	I (noi)	gustăm	(să) gustăm	gustam	gustarăm	gustaserăm gustasem
	a II-a (voi)	gustați	(să) gustați	gustați	gustarăți	gustaserăți gustaseți
	a III-a (ei, ele)	gustă	(să) guste	gustau	gustară	gustaseră

10. strica

verb (VT10) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) strica	stricare	stricat stricatu‑	stricând stricându‑	singular	plural
		(a) strica	stricare	stricat stricatu‑	stricând stricându‑	strică	stricați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	stric	(să) stric	stricam	stricai	stricasem
	a II-a (tu)	strici	(să) strici	stricai	stricași	stricaseși
	a III-a (el, ea)	strică	(să) strice	strica	strică	stricase
plural	I (noi)	stricăm	(să) stricăm	stricam	stricarăm	stricaserăm stricasem
	a II-a (voi)	stricați	(să) stricați	stricați	stricarăți	stricaserăți stricaseți
	a III-a (ei, ele)	strică	(să) strice	stricau	stricară	stricaseră

11. mânca

verb (VT11) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mânca	mâncare	mâncat mâncatu‑	mâncând mâncându‑	singular	plural
		(a) mânca	mâncare	mâncat mâncatu‑	mâncând mâncându‑	mănâncă mâncă	mâncați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mănânc mânc	(să) mănânc mânc	mâncam	mâncai	mâncasem
	a II-a (tu)	mănânci mânci	(să) mănânci mânci	mâncai	mâncași	mâncaseși
	a III-a (el, ea)	mănâncă mâncă	(să) mănânce mânce	mânca	mâncă	mâncase
plural	I (noi)	mâncăm	(să) mâncăm	mâncam	mâncarăm	mâncaserăm mâncasem
	a II-a (voi)	mâncați	(să) mâncați	mâncați	mâncarăți	mâncaserăți mâncaseți
	a III-a (ei, ele)	mănâncă mâncă	(să) mănânce mânce	mâncau	mâncară	mâncaseră

12. usca

verb (VT12) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) usca	uscare	uscat uscatu‑	uscând uscându‑	singular	plural
		(a) usca	uscare	uscat uscatu‑	uscând uscându‑	usucă uscă	uscați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	usuc usc	(să) usuc usc	uscam	uscai	uscasem
	a II-a (tu)	usuci uști	(să) usuci uști	uscai	uscași	uscaseși
	a III-a (el, ea)	usucă uscă	(să) usuce uște	usca	uscă	uscase
plural	I (noi)	uscăm	(să) uscăm	uscam	uscarăm	uscaserăm uscasem
	a II-a (voi)	uscați	(să) uscați	uscați	uscarăți	uscaserăți uscaseți
	a III-a (ei, ele)	usucă uscă	(să) usuce uște	uscau	uscară	uscaseră

13. striga

verb (VT13) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) striga	strigare	strigat strigatu‑	strigând strigându‑	singular	plural
		(a) striga	strigare	strigat strigatu‑	strigând strigându‑	strigă	strigați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	strig	(să) strig	strigam	strigai	strigasem
	a II-a (tu)	strigi	(să) strigi	strigai	strigași	strigaseși
	a III-a (el, ea)	strigă	(să) strige	striga	strigă	strigase
plural	I (noi)	strigăm	(să) strigăm	strigam	strigarăm	strigaserăm strigasem
	a II-a (voi)	strigați	(să) strigați	strigați	strigarăți	strigaserăți strigaseți
	a III-a (ei, ele)	strigă	(să) strige	strigau	strigară	strigaseră

14. critica

verb (VT14) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) critica	criticare	criticat criticatu‑	criticând criticându‑	singular	plural
		(a) critica	criticare	criticat criticatu‑	criticând criticându‑	critică	criticați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	critic	(să) critic	criticam	criticai	criticasem
	a II-a (tu)	critici	(să) critici	criticai	criticași	criticaseși
	a III-a (el, ea)	critică	(să) critice	critica	critică	criticase
plural	I (noi)	criticăm	(să) criticăm	criticam	criticarăm	criticaserăm criticasem
	a II-a (voi)	criticați	(să) criticați	criticați	criticarăți	criticaserăți criticaseți
	a III-a (ei, ele)	critică	(să) critice	criticau	criticară	criticaseră

15. fumega

verb (V15) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fumega	fumegare	fumegat fumegatu‑	fumegând fumegându‑	singular	plural
		(a) fumega	fumegare	fumegat fumegatu‑	fumegând fumegându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	fumegă	(să) fumege	fumega	fumegă	fumegase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	fumegă	(să) fumege	fumegau	fumegară	fumegaseră

16. risca

verb (VT16) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) risca	riscare	riscat riscatu‑	riscând riscându‑	singular	plural
		(a) risca	riscare	riscat riscatu‑	riscând riscându‑	riscă	riscați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	risc	(să) risc	riscam	riscai	riscasem
	a II-a (tu)	riști	(să) riști	riscai	riscași	riscaseși
	a III-a (el, ea)	riscă	(să) riște	risca	riscă	riscase
plural	I (noi)	riscăm	(să) riscăm	riscam	riscarăm	riscaserăm riscasem
	a II-a (voi)	riscați	(să) riscați	riscați	riscarăți	riscaserăți riscaseți
	a III-a (ei, ele)	riscă	(să) riște	riscau	riscară	riscaseră

17. mușca

verb (VT17) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mușca	mușcare	mușcat mușcatu‑	mușcând mușcându‑	singular	plural
		(a) mușca	mușcare	mușcat mușcatu‑	mușcând mușcându‑	mușcă	mușcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mușc	(să) mușc	mușcam	mușcai	mușcasem
	a II-a (tu)	muști	(să) muști	mușcai	mușcași	mușcaseși
	a III-a (el, ea)	mușcă	(să) muște	mușca	mușcă	mușcase
plural	I (noi)	mușcăm	(să) mușcăm	mușcam	mușcarăm	mușcaserăm mușcasem
	a II-a (voi)	mușcați	(să) mușcați	mușcați	mușcarăți	mușcaserăți mușcaseți
	a III-a (ei, ele)	mușcă	(să) muște	mușcau	mușcară	mușcaseră

18. căra

verb (VT18) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căra	cărare	cărat căratu‑	cărând cărându‑	singular	plural
		(a) căra	cărare	cărat căratu‑	cărând cărându‑	cară	cărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	car	(să) car	căram	cărai	cărasem
	a II-a (tu)	cari	(să) cari	cărai	cărași	căraseși
	a III-a (el, ea)	cară	(să) care	căra	cără	cărase
plural	I (noi)	cărăm	(să) cărăm	căram	cărarăm	căraserăm cărasem
	a II-a (voi)	cărați	(să) cărați	cărați	cărarăți	căraserăți căraseți
	a III-a (ei, ele)	cară	(să) care	cărau	cărară	căraseră

19. clătina

verb (VT19) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clătina	clătinare	clătinat clătinatu‑	clătinând clătinându‑	singular	plural
		(a) clătina	clătinare	clătinat clătinatu‑	clătinând clătinându‑	clatină	clătinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clatin	(să) clatin	clătinam	clătinai	clătinasem
	a II-a (tu)	clatini	(să) clatini	clătinai	clătinași	clătinaseși
	a III-a (el, ea)	clatină	(să) clatine	clătina	clătină	clătinase
plural	I (noi)	clătinăm	(să) clătinăm	clătinam	clătinarăm	clătinaserăm clătinasem
	a II-a (voi)	clătinați	(să) clătinați	clătinați	clătinarăți	clătinaserăți clătinaseți
	a III-a (ei, ele)	clatină	(să) clatine	clătinau	clătinară	clătinaseră

19.1. cățăra

verb (V19.1) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cățăra	cățărare	cățărat cățăratu‑	cățărând cățărându‑	singular	plural
		(a) cățăra	cățărare	cățărat cățăratu‑	cățărând cățărându‑	cațără	cățărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cațăr	(să) cațăr	cățăram	cățărai	cățărasem
	a II-a (tu)	cațări	(să) cațări	cățărai	cățărași	cățăraseși
	a III-a (el, ea)	cațără	(să) cațăre	cățăra	cățără	cățărase
plural	I (noi)	cățărăm	(să) cățărăm	cățăram	cățărarăm	cățăraserăm cățărasem
	a II-a (voi)	cățărați	(să) cățărați	cățărați	cățărarăți	cățăraserăți cățăraseți
	a III-a (ei, ele)	cațără	(să) cațăre	cățărau	cățărară	cățăraseră

20. săpa

verb (VT20) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) săpa	săpare	săpat săpatu‑	săpând săpându‑	singular	plural
		(a) săpa	săpare	săpat săpatu‑	săpând săpându‑	sapă	săpați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sap săp	(să) sap săp	săpam	săpai	săpasem
	a II-a (tu)	sapi săpi	(să) sapi săpi	săpai	săpași	săpaseși
	a III-a (el, ea)	sapă	(să) sape săpe	săpa	săpă	săpase
plural	I (noi)	săpăm	(să) săpăm	săpam	săparăm	săpaserăm săpasem
	a II-a (voi)	săpați	(să) săpați	săpați	săparăți	săpaserăți săpaseți
	a III-a (ei, ele)	sapă	(să) sape săpe	săpau	săpară	săpaseră

21. țesăla

verb (VT21)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țesăla	țesălare	țesălat țesălatu‑	țesălând țesălându‑	singular	plural
		(a) țesăla	țesălare	țesălat țesălatu‑	țesălând țesălându‑	țesală țesălă	țesălați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țesăl țesal țesăl	(să) țesăl țesal țesăl	țesălam	țesălai	țesălasem
	a II-a (tu)	țesăli țesali țesăli	(să) țesăli țesali țesăli	țesălai	țesălași	țesălaseși
	a III-a (el, ea)	țesală țesălă	(să) țesale țesăle țesăle	țesăla	țesălă	țesălase
plural	I (noi)	țesălăm	(să) țesălăm	țesălam	țesălarăm	țesălaserăm țesălasem
	a II-a (voi)	țesălați	(să) țesălați	țesălați	țesălarăți	țesălaserăți țesălaseți
	a III-a (ei, ele)	țesală țesălă	(să) țesale țesăle	țesălau	țesălară	țesălaseră

22. crăpa

verb (VT22) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crăpa	crăpare	crăpat crăpatu‑	crăpând crăpându‑	singular	plural
		(a) crăpa	crăpare	crăpat crăpatu‑	crăpând crăpându‑	crapă	crăpați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	crăp	(să) crăp	crăpam	crăpai	crăpasem
	a II-a (tu)	crăpi	(să) crăpi	crăpai	crăpași	crăpaseși
	a III-a (el, ea)	crapă	(să) crape crăpe	crăpa	crăpă	crăpase
plural	I (noi)	crăpăm	(să) crăpăm	crăpam	crăparăm	crăpaserăm crăpasem
	a II-a (voi)	crăpați	(să) crăpați	crăpați	crăparăți	crăpaserăți crăpaseți
	a III-a (ei, ele)	crapă	(să) crape crăpe	crăpau	crăpară	crăpaseră

23. rezema

verb (VT23) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rezema	rezemare	rezemat rezematu‑	rezemând rezemându‑	singular	plural
		(a) rezema	rezemare	rezemat rezematu‑	rezemând rezemându‑	reazemă rezemă	rezemați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	reazem rezem	(să) reazem rezem	rezemam	rezemai	rezemasem
	a II-a (tu)	rezemi reazemi	(să) rezemi reazemi	rezemai	rezemași	rezemaseși
	a III-a (el, ea)	reazemă rezemă	(să) rezeme reazeme	rezema	rezemă	rezemase
plural	I (noi)	rezemăm	(să) rezemăm	rezemam	rezemarăm	rezemaserăm rezemasem
	a II-a (voi)	rezemați	(să) rezemați	rezemați	rezemarăți	rezemaserăți rezemaseți
	a III-a (ei, ele)	reazemă rezemă	(să) rezeme reazeme	rezemau	rezemară	rezemaseră

24. mieuna

verb (V24) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mieuna	mieunare	mieunat mieunatu‑	mieunând mieunându‑	singular	plural
		(a) mieuna	mieunare	mieunat mieunatu‑	mieunând mieunându‑	miaună	mieunați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	miaun	(să) miaun	mieunam	mieunai	mieunasem
	a II-a (tu)	miauni	(să) miauni	mieunai	mieunași	mieunaseși
	a III-a (el, ea)	miaună	(să) miaune	mieuna	mieună	mieunase
plural	I (noi)	mieunăm	(să) mieunăm	mieunam	mieunarăm	mieunaserăm mieunasem
	a II-a (voi)	mieunați	(să) mieunați	mieunați	mieunarăți	mieunaserăți mieunaseți
	a III-a (ei, ele)	miaună	(să) miaune	mieunau	mieunară	mieunaseră

25. întreba

verb (VT25) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) întreba ‑ntreba	întrebare ‑ntrebare	întrebat ‑ntrebat întrebatu‑ ‑ntrebatu‑	întrebând ‑ntrebând întrebându‑ ‑ntrebându‑	singular	plural
		(a) întreba ‑ntreba	întrebare ‑ntrebare	întrebat ‑ntrebat întrebatu‑ ‑ntrebatu‑	întrebând ‑ntrebând întrebându‑ ‑ntrebându‑	întreabă ‑ntreabă	întrebați ‑ntrebați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	întreb ‑ntreb	(să) întreb ‑ntreb	întrebam ‑ntrebam	întrebai ‑ntrebai	întrebasem ‑ntrebasem
	a II-a (tu)	întrebi ‑ntrebi	(să) întrebi ‑ntrebi	întrebai ‑ntrebai	întrebași ‑ntrebași	întrebaseși ‑ntrebaseși
	a III-a (el, ea)	întreabă ‑ntreabă	(să) întrebe ‑ntrebe	întreba ‑ntreba	întrebă ‑ntrebă	întrebase ‑ntrebase
plural	I (noi)	întrebăm ‑ntrebăm	(să) întrebăm ‑ntrebăm	întrebam ‑ntrebam	întrebarăm ‑ntrebarăm	întrebaserăm ‑ntrebaserăm întrebasem ‑ntrebasem
	a II-a (voi)	întrebați ‑ntrebați	(să) întrebați ‑ntrebați	întrebați ‑ntrebați	întrebarăți ‑ntrebarăți	întrebaserăți ‑ntrebaserăți întrebaseți ‑ntrebaseți
	a III-a (ei, ele)	întreabă ‑ntreabă	(să) întrebe ‑ntrebe	întrebau ‑ntrebau	întrebară ‑ntrebară	întrebaseră ‑ntrebaseră

26. zgrepțăna

verb (VT26) Conjugare nerecomandată. Surse flexiune: DMLR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zgrepțăna	zgrepțănare	zgrepțănat zgrepțănatu‑	zgrepțănând zgrepțănându‑	singular	plural
		(a) zgrepțăna	zgrepțănare	zgrepțănat zgrepțănatu‑	zgrepțănând zgrepțănându‑	zgreapțănă	zgrepțănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zgreapțăn zgrepțăn	(să) zgreapțăn zgrepțăn	zgrepțănam	zgrepțănai	zgrepțănasem
	a II-a (tu)	zgreapțăni	(să) zgreapțăni	zgrepțănai	zgrepțănași	zgrepțănaseși
	a III-a (el, ea)	zgreapțănă	(să) zgreapțăne	zgrepțăna	zgrepțănă	zgrepțănase
plural	I (noi)	zgrepțănăm	(să) zgrepțănăm	zgrepțănam	zgrepțănarăm	zgrepțănaserăm zgrepțănasem
	a II-a (voi)	zgrepțănați	(să) zgrepțănați	zgrepțănați	zgrepțănarăți	zgrepțănaserăți zgrepțănaseți
	a III-a (ei, ele)	zgreapțănă	(să) zgreapțăne	zgrepțănau	zgrepțănară	zgrepțănaseră

26.1. fremăta

verb (V26.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fremăta	fremătare	fremătat fremătatu‑	fremătând fremătându‑	singular	plural
		(a) fremăta	fremătare	fremătat fremătatu‑	fremătând fremătându‑	freamătă	fremătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	freamăt fremăt	(să) freamăt fremăt	fremătam	fremătai	fremătasem
	a II-a (tu)	freamăți	(să) freamăți	fremătai	fremătași	fremătaseși
	a III-a (el, ea)	freamătă	(să) freamăte	fremăta	fremătă	fremătase
plural	I (noi)	fremătăm	(să) fremătăm	fremătam	fremătarăm	fremătaserăm fremătasem
	a II-a (voi)	fremătați	(să) fremătați	fremătați	fremătarăți	fremătaserăți fremătaseți
	a III-a (ei, ele)	freamătă	(să) freamăte	fremătau	fremătară	fremătaseră

27. chema

verb (VT27) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) chema	chemare	chemat chematu‑	chemând chemându‑	singular	plural
		(a) chema	chemare	chemat chematu‑	chemând chemându‑	cheamă	chemați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	chem	(să) chem	chemam	chemai	chemasem
	a II-a (tu)	chemi	(să) chemi	chemai	chemași	chemaseși
	a III-a (el, ea)	cheamă	(să) cheme	chema	chemă	chemase
plural	I (noi)	chemăm	(să) chemăm	chemam	chemarăm	chemaserăm chemasem
	a II-a (voi)	chemați	(să) chemați	chemați	chemarăți	chemaserăți chemaseți
	a III-a (ei, ele)	cheamă	(să) cheme	chemau	chemară	chemaseră

28. decerna

verb (VT28) Conjugare nerecomandată.		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) decerna	decernare	decernat decernatu‑	decernând decernându‑	singular	plural
		(a) decerna	decernare	decernat decernatu‑	decernând decernându‑	decernă	decernați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	decern	(să) decern	decernam	decernai	decernasem
	a II-a (tu)	decerni	(să) decerni	decernai	decernași	decernaseși
	a III-a (el, ea)	decernă	(să) decearnă	decerna	decernă	decernase
plural	I (noi)	decernăm	(să) decernăm	decernam	decernarăm	decernaserăm decernasem
	a II-a (voi)	decernați	(să) decernați	decernați	decernarăți	decernaserăți decernaseți
	a III-a (ei, ele)	decernă	(să) decearnă	decernau	decernară	decernaseră

29. scheuna

verb (V29) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scheuna	scheunare	scheunat scheunatu‑	scheunând scheunându‑	singular	plural
		(a) scheuna	scheunare	scheunat scheunatu‑	scheunând scheunându‑	scheaună	scheunați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scheaun	(să) scheaun	scheunam	scheunai	scheunasem
	a II-a (tu)	scheauni	(să) scheauni	scheunai	scheunași	scheunaseși
	a III-a (el, ea)	scheaună	(să) scheaune	scheuna	scheună	scheunase
plural	I (noi)	scheunăm	(să) scheunăm	scheunam	scheunarăm	scheunaserăm scheunasem
	a II-a (voi)	scheunați	(să) scheunați	scheunați	scheunarăți	scheunaserăți scheunaseți
	a III-a (ei, ele)	scheaună	(să) scheaune	scheunau	scheunară	scheunaseră

30. așeza

verb (VT30) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) așeza	așezare	așezat așezatu‑	așezând așezându‑	singular	plural
		(a) așeza	așezare	așezat așezatu‑	așezând așezându‑	așază	așezați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	așez	(să) așez	așezam	așezai	așezasem
	a II-a (tu)	așezi	(să) așezi	așezai	așezași	așezaseși
	a III-a (el, ea)	așază	(să) așeze	așeza	așeză	așezase
plural	I (noi)	așezăm	(să) așezăm	așezam	așezarăm	așezaserăm așezasem
	a II-a (voi)	așezați	(să) așezați	așezați	așezarăți	așezaserăți așezaseți
	a III-a (ei, ele)	așază	(să) așeze	așezau	așezară	așezaseră

31. deșela

verb (VT31)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deșela	deșelare	deșelat deșelatu‑	deșelând deșelându‑	singular	plural
		(a) deșela	deșelare	deșelat deșelatu‑	deșelând deșelându‑	deșală	deșelați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deșel	(să) deșel	deșelam	deșelai	deșelasem
	a II-a (tu)	deșeli	(să) deșeli	deșelai	deșelași	deșelaseși
	a III-a (el, ea)	deșală	(să) deșale	deșela	deșelă	deșelase
plural	I (noi)	deșelăm	(să) deșelăm	deșelam	deșelarăm	deșelaserăm deșelasem
	a II-a (voi)	deșelați	(să) deșelați	deșelați	deșelarăți	deșelaserăți deșelaseți
	a III-a (ei, ele)	deșală	(să) deșale	deșelau	deșelară	deșelaseră

32. număra

verb (VT32) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) număra	numărare	numărat număratu‑	numărând numărându‑	singular	plural
		(a) număra	numărare	numărat număratu‑	numărând numărându‑	numără	numărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	număr	(să) număr	număram	numărai	numărasem
	a II-a (tu)	numeri	(să) numeri	numărai	numărași	număraseși
	a III-a (el, ea)	numără	(să) numere	număra	numără	numărase
plural	I (noi)	numărăm	(să) numărăm	număram	numărarăm	număraserăm numărasem
	a II-a (voi)	numărați	(să) numărați	numărați	numărarăți	număraserăți număraseți
	a III-a (ei, ele)	numără	(să) numere	numărau	numărară	număraseră

33. enumera

verb (VT33) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) enumera	enumerare	enumerat enumeratu‑	enumerând enumerându‑	singular	plural
		(a) enumera	enumerare	enumerat enumeratu‑	enumerând enumerându‑	enumeră	enumerați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	enumăr	(să) enumăr	enumeram	enumerai	enumerasem
	a II-a (tu)	enumeri	(să) enumeri	enumerai	enumerași	enumeraseși
	a III-a (el, ea)	enumeră	(să) enumere	enumera	enumeră	enumerase
plural	I (noi)	enumerăm	(să) enumerăm	enumeram	enumerarăm	enumeraserăm enumerasem
	a II-a (voi)	enumerați	(să) enumerați	enumerați	enumerarăți	enumeraserăți enumeraseți
	a III-a (ei, ele)	enumeră	(să) enumere	enumerau	enumerară	enumeraseră

34. spăla

verb (VT34) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) spăla	spălare	spălat spălatu‑	spălând spălându‑	singular	plural
		(a) spăla	spălare	spălat spălatu‑	spălând spălându‑	spală	spălați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	spăl	(să) spăl	spălam	spălai	spălasem
	a II-a (tu)	speli	(să) speli	spălai	spălași	spălaseși
	a III-a (el, ea)	spală	(să) spele	spăla	spălă	spălase
plural	I (noi)	spălăm	(să) spălăm	spălam	spălarăm	spălaserăm spălasem
	a II-a (voi)	spălați	(să) spălați	spălați	spălarăți	spălaserăți spălaseți
	a III-a (ei, ele)	spală	(să) spele	spălau	spălară	spălaseră

35. îndopa

verb (VT35) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndopa ‑ndopa	îndopare ‑ndopare	îndopat ‑ndopat îndopatu‑ ‑ndopatu‑	îndopând ‑ndopând îndopându‑ ‑ndopându‑	singular	plural
		(a) îndopa ‑ndopa	îndopare ‑ndopare	îndopat ‑ndopat îndopatu‑ ‑ndopatu‑	îndopând ‑ndopând îndopându‑ ‑ndopându‑	îndoapă ‑ndoapă	îndopați ‑ndopați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndop ‑ndop	(să) îndop ‑ndop	îndopam ‑ndopam	îndopai ‑ndopai	îndopasem ‑ndopasem
	a II-a (tu)	îndopi ‑ndopi	(să) îndopi ‑ndopi	îndopai ‑ndopai	îndopași ‑ndopași	îndopaseși ‑ndopaseși
	a III-a (el, ea)	îndoapă ‑ndoapă	(să) îndoape ‑ndoape	îndopa ‑ndopa	îndopă ‑ndopă	îndopase ‑ndopase
plural	I (noi)	îndopăm ‑ndopăm	(să) îndopăm ‑ndopăm	îndopam ‑ndopam	îndoparăm ‑ndoparăm	îndopaserăm ‑ndopaserăm îndopasem ‑ndopasem
	a II-a (voi)	îndopați ‑ndopați	(să) îndopați ‑ndopați	îndopați ‑ndopați	îndoparăți ‑ndoparăți	îndopaserăți ‑ndopaserăți îndopaseți ‑ndopaseți
	a III-a (ei, ele)	îndoapă ‑ndoapă	(să) îndoape ‑ndoape	îndopau ‑ndopau	îndopară ‑ndopară	îndopaseră ‑ndopaseră

36. turna

verb (VT36) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) turna	turnare	turnat turnatu‑	turnând turnându‑	singular	plural
		(a) turna	turnare	turnat turnatu‑	turnând turnându‑	toarnă	turnați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	torn	(să) torn	turnam	turnai	turnasem
	a II-a (tu)	torni	(să) torni	turnai	turnași	turnaseși
	a III-a (el, ea)	toarnă	(să) toarne	turna	turnă	turnase
plural	I (noi)	turnăm	(să) turnăm	turnam	turnarăm	turnaserăm turnasem
	a II-a (voi)	turnați	(să) turnați	turnați	turnarăți	turnaserăți turnaseți
	a III-a (ei, ele)	toarnă	(să) toarne	turnau	turnară	turnaseră

37. scăpăra

verb (VT37) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scăpăra	scăpărare	scăpărat scăpăratu‑	scăpărând scăpărându‑	singular	plural
		(a) scăpăra	scăpărare	scăpărat scăpăratu‑	scăpărând scăpărându‑	scapără	scăpărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scapăr	(să) scapăr	scăpăram	scăpărai	scăpărasem
	a II-a (tu)	scaperi	(să) scaperi	scăpărai	scăpărași	scăpăraseși
	a III-a (el, ea)	scapără	(să) scapere	scăpăra	scăpără	scăpărase
plural	I (noi)	scăpărăm	(să) scăpărăm	scăpăram	scăpărarăm	scăpăraserăm scăpărasem
	a II-a (voi)	scăpărați	(să) scăpărați	scăpărați	scăpărarăți	scăpăraserăți scăpăraseți
	a III-a (ei, ele)	scapără	(să) scapere	scăpărau	scăpărară	scăpăraseră

38. depăna

verb (VT38) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) depăna	depănare	depănat depănatu‑	depănând depănându‑	singular	plural
		(a) depăna	depănare	depănat depănatu‑	depănând depănându‑	deapănă	depănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	depăn deapăn	(să) depăn deapăn	depănam	depănai	depănasem
	a II-a (tu)	depeni	(să) depeni	depănai	depănași	depănaseși
	a III-a (el, ea)	deapănă	(să) depene	depăna	depănă	depănase
plural	I (noi)	depănăm	(să) depănăm	depănam	depănarăm	depănaserăm depănasem
	a II-a (voi)	depănați	(să) depănați	depănați	depănarăți	depănaserăți depănaseți
	a III-a (ei, ele)	deapănă	(să) depene	depănau	depănară	depănaseră

39. semăna

verb (VT39) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) semăna	semănare	semănat semănatu‑	semănând semănându‑	singular	plural
		(a) semăna	semănare	semănat semănatu‑	semănând semănându‑	seamănă	semănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	semăn seamăn	(să) semăn seamăn	semănam	semănai	semănasem
	a II-a (tu)	semeni	(să) semeni	semănai	semănași	semănaseși
	a III-a (el, ea)	seamănă	(să) semene	semăna	semănă	semănase
plural	I (noi)	semănăm	(să) semănăm	semănam	semănarăm	semănaserăm semănasem
	a II-a (voi)	semănați	(să) semănați	semănați	semănarăți	semănaserăți semănaseți
	a III-a (ei, ele)	seamănă	(să) semene	semănau	semănară	semănaseră

40. îngemăna

verb (VT40)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngemăna ‑ngemăna	îngemănare ‑ngemănare	îngemănat ‑ngemănat îngemănatu‑ ‑ngemănatu‑	îngemănând ‑ngemănând îngemănându‑ ‑ngemănându‑	singular	plural
		(a) îngemăna ‑ngemăna	îngemănare ‑ngemănare	îngemănat ‑ngemănat îngemănatu‑ ‑ngemănatu‑	îngemănând ‑ngemănând îngemănându‑ ‑ngemănându‑	îngeamănă ‑ngeamănă	îngemănați ‑ngemănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngemăn ‑ngemăn	(să) îngemăn ‑ngemăn	îngemănam ‑ngemănam	îngemănai ‑ngemănai	îngemănasem ‑ngemănasem
	a II-a (tu)	îngemeni ‑ngemeni	(să) îngemeni ‑ngemeni	îngemănai ‑ngemănai	îngemănași ‑ngemănași	îngemănaseși ‑ngemănaseși
	a III-a (el, ea)	îngeamănă ‑ngeamănă	(să) îngemene ‑ngemene	îngemăna ‑ngemăna	îngemănă ‑ngemănă	îngemănase ‑ngemănase
plural	I (noi)	îngemănăm ‑ngemănăm	(să) îngemănăm ‑ngemănăm	îngemănam ‑ngemănam	îngemănarăm ‑ngemănarăm	îngemănaserăm ‑ngemănaserăm îngemănasem ‑ngemănasem
	a II-a (voi)	îngemănați ‑ngemănați	(să) îngemănați ‑ngemănați	îngemănați ‑ngemănați	îngemănarăți ‑ngemănarăți	îngemănaserăți ‑ngemănaserăți îngemănaseți ‑ngemănaseți
	a III-a (ei, ele)	îngeamănă ‑ngeamănă	(să) îngemene ‑ngemene	îngemănau ‑ngemănau	îngemănară ‑ngemănară	îngemănaseră ‑ngemănaseră

40.1. depăra

verb (VT40.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) depăra	depărare	depărat depăratu‑	depărând depărându‑	singular	plural
		(a) depăra	depărare	depărat depăratu‑	depărând depărându‑	deapără	depărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	depăr	(să) depăr	depăram	depărai	depărasem
	a II-a (tu)	deperi	(să) deperi	depărai	depărași	depăraseși
	a III-a (el, ea)	deapără	(să) depere	depăra	depără	depărase
plural	I (noi)	depărăm	(să) depărăm	depăram	depărarăm	depăraserăm depărasem
	a II-a (voi)	depărați	(să) depărați	depărați	depărarăți	depăraserăți depăraseți
	a III-a (ei, ele)	deapără	(să) depere	depărau	depărară	depăraseră

41. cetera

verb (VT41) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cetera	ceterare	ceterat ceteratu‑	ceterând ceterându‑	singular	plural
		(a) cetera	ceterare	ceterat ceteratu‑	ceterând ceterându‑	ceteră ceatără	ceterați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ceter	(să) ceter	ceteram	ceterai	ceterasem
	a II-a (tu)	ceteri	(să) ceteri	ceterai	ceterași	ceteraseși
	a III-a (el, ea)	ceteră ceatără	(să) cetere	cetera	ceteră	ceterase
plural	I (noi)	ceterăm	(să) ceterăm	ceteram	ceterarăm	ceteraserăm ceterasem
	a II-a (voi)	ceterați	(să) ceterați	ceterați	ceterarăți	ceteraserăți ceteraseți
	a III-a (ei, ele)	ceteră ceatără	(să) cetere	ceterau	ceterară	ceteraseră

42. pieptăna

verb (VT42) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pieptăna	pieptănare	pieptănat pieptănatu‑	pieptănând pieptănându‑	singular	plural
		(a) pieptăna	pieptănare	pieptănat pieptănatu‑	pieptănând pieptănându‑	piaptănă	pieptănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pieptăn piaptăn	(să) pieptăn piaptăn	pieptănam	pieptănai	pieptănasem
	a II-a (tu)	piepteni	(să) piepteni	pieptănai	pieptănași	pieptănaseși
	a III-a (el, ea)	piaptănă	(să) pieptene	pieptăna	pieptănă	pieptănase
plural	I (noi)	pieptănăm	(să) pieptănăm	pieptănam	pieptănarăm	pieptănaserăm pieptănasem
	a II-a (voi)	pieptănați	(să) pieptănați	pieptănați	pieptănarăți	pieptănaserăți pieptănaseți
	a III-a (ei, ele)	piaptănă	(să) pieptene	pieptănau	pieptănară	pieptănaseră

43. sălta

verb (VT43) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sălta	săltare	săltat săltatu‑	săltând săltându‑	singular	plural
		(a) sălta	săltare	săltat săltatu‑	săltând săltându‑	saltă	săltați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	salt	(să) salt	săltam	săltai	săltasem
	a II-a (tu)	salți	(să) salți	săltai	săltași	săltaseși
	a III-a (el, ea)	saltă	(să) salte	sălta	săltă	săltase
plural	I (noi)	săltăm	(să) săltăm	săltam	săltarăm	săltaserăm săltasem
	a II-a (voi)	săltați	(să) săltați	săltați	săltarăți	săltaserăți săltaseți
	a III-a (ei, ele)	saltă	(să) salte	săltau	săltară	săltaseră

44. scălda

verb (VT44) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scălda	scăldare	scăldat scăldatu‑	scăldând scăldându‑	singular	plural
		(a) scălda	scăldare	scăldat scăldatu‑	scăldând scăldându‑	scaldă	scăldați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scald	(să) scald	scăldam	scăldai	scăldasem
	a II-a (tu)	scalzi	(să) scalzi	scăldai	scăldași	scăldaseși
	a III-a (el, ea)	scaldă	(să) scalde	scălda	scăldă	scăldase
plural	I (noi)	scăldăm	(să) scăldăm	scăldam	scăldarăm	scăldaserăm scăldasem
	a II-a (voi)	scăldați	(să) scăldați	scăldați	scăldarăți	scăldaserăți scăldaseți
	a III-a (ei, ele)	scaldă	(să) scalde	scăldau	scăldară	scăldaseră

45. căuta

verb (VT45)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căuta	căutare	căutat căutatu‑	căutând căutându‑	singular	plural
		(a) căuta	căutare	căutat căutatu‑	căutând căutându‑	caută	căutați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	caut	(să) caut	căutam	căutai	căutasem
	a II-a (tu)	cauți	(să) cauți	căutai	căutași	căutaseși
	a III-a (el, ea)	caută	(să) caute	căuta	căută	căutase
plural	I (noi)	căutăm	(să) căutăm	căutam	căutarăm	căutaserăm căutasem
	a II-a (voi)	căutați	(să) căutați	căutați	căutarăți	căutaserăți căutaseți
	a III-a (ei, ele)	caută	(să) caute	căutau	căutară	căutaseră

46. lăuda

verb (VT46) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lăuda	lăudare	lăudat lăudatu‑	lăudând lăudându‑	singular	plural
		(a) lăuda	lăudare	lăudat lăudatu‑	lăudând lăudându‑	laudă	lăudați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	laud	(să) laud	lăudam	lăudai	lăudasem
	a II-a (tu)	lauzi	(să) lauzi	lăudai	lăudași	lăudaseși
	a III-a (el, ea)	laudă	(să) laude	lăuda	lăudă	lăudase
plural	I (noi)	lăudăm	(să) lăudăm	lăudam	lăudarăm	lăudaserăm lăudasem
	a II-a (voi)	lăudați	(să) lăudați	lăudați	lăudarăți	lăudaserăți lăudaseți
	a III-a (ei, ele)	laudă	(să) laude	lăudau	lăudară	lăudaseră

47. prăda

verb (VT47) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prăda	prădare	prădat prădatu‑	prădând prădându‑	singular	plural
		(a) prăda	prădare	prădat prădatu‑	prădând prădându‑	pradă	prădați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prad prăd	(să) prad prăd	prădam	prădai	prădasem
	a II-a (tu)	prazi prăzi	(să) prazi prăzi	prădai	prădași	prădaseși
	a III-a (el, ea)	pradă	(să) prade prăde	prăda	prădă	prădase
plural	I (noi)	prădăm	(să) prădăm	prădam	prădarăm	prădaserăm prădasem
	a II-a (voi)	prădați	(să) prădați	prădați	prădarăți	prădaserăți prădaseți
	a III-a (ei, ele)	pradă	(să) prade prăde	prădau	prădară	prădaseră

48. arăta

verb (VT48) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) arăta	arătare	arătat arătatu‑	arătând arătându‑	singular	plural
		(a) arăta	arătare	arătat arătatu‑	arătând arătându‑	arată	arătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	arăt	(să) arăt	arătam	arătai	arătasem
	a II-a (tu)	arăți	(să) arăți	arătai	arătași	arătaseși
	a III-a (el, ea)	arată	(să) arate	arăta	arătă	arătase
plural	I (noi)	arătăm	(să) arătăm	arătam	arătarăm	arătaserăm arătasem
	a II-a (voi)	arătați	(să) arătați	arătați	arătarăți	arătaserăți arătaseți
	a III-a (ei, ele)	arată	(să) arate	arătau	arătară	arătaseră

49. aștepta

verb (VT49) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) aștepta	așteptare	așteptat așteptatu‑	așteptând așteptându‑	singular	plural
		(a) aștepta	așteptare	așteptat așteptatu‑	așteptând așteptându‑	așteaptă	așteptați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aștept	(să) aștept	așteptam	așteptai	așteptasem
	a II-a (tu)	aștepți	(să) aștepți	așteptai	așteptași	așteptaseși
	a III-a (el, ea)	așteaptă	(să) aștepte	aștepta	așteptă	așteptase
plural	I (noi)	așteptăm	(să) așteptăm	așteptam	așteptarăm	așteptaserăm așteptasem
	a II-a (voi)	așteptați	(să) așteptați	așteptați	așteptarăți	așteptaserăți așteptaseți
	a III-a (ei, ele)	așteaptă	(să) aștepte	așteptau	așteptară	așteptaseră

50. certa

verb (VT50) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) certa	certare	certat certatu‑	certând certându‑	singular	plural
		(a) certa	certare	certat certatu‑	certând certându‑	ceartă	certați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cert	(să) cert	certam	certai	certasem
	a II-a (tu)	cerți	(să) cerți	certai	certași	certaseși
	a III-a (el, ea)	ceartă	(să) certe	certa	certă	certase
plural	I (noi)	certăm	(să) certăm	certam	certarăm	certaserăm certasem
	a II-a (voi)	certați	(să) certați	certați	certarăți	certaserăți certaseți
	a III-a (ei, ele)	ceartă	(să) certe	certau	certară	certaseră

51. succeda

verb (VT51) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) succeda	succedare	succedat succedatu‑	succedând succedându‑	singular	plural
		(a) succeda	succedare	succedat succedatu‑	succedând succedându‑	succedă	succedați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	succed	(să) succed	succedam	succedai	succedasem
	a II-a (tu)	succezi	(să) succezi	succedai	succedași	succedaseși
	a III-a (el, ea)	succedă	(să) succeadă	succeda	succedă	succedase
plural	I (noi)	succedăm	(să) succedăm	succedam	succedarăm	succedaserăm succedasem
	a II-a (voi)	succedați	(să) succedați	succedați	succedarăți	succedaserăți succedaseți
	a III-a (ei, ele)	succedă	(să) succeadă	succedau	succedară	succedaseră

51.1. preceda

verb (VT51.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preceda	precedare	preces precesu‑	precedând precedându‑	singular	plural
		(a) preceda	precedare	preces precesu‑	precedând precedându‑	precede	precedați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preced	(să) preced	precedam	precedai	precedasem
	a II-a (tu)	precezi	(să) precezi	precedai	precedași	precedaseși
	a III-a (el, ea)	precede	(să) preceadă	preceda	precedă	precedase
plural	I (noi)	precedăm	(să) precedăm	precedam	precedarăm	precedaserăm precedasem
	a II-a (voi)	precedați	(să) precedați	precedați	precedarăți	precedaserăți precedaseți
	a III-a (ei, ele)	preced	(să) preceadă	precedau	precedară	precedaseră

52. ierta

verb (VT52) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ierta	iertare	iertat iertatu‑	iertând iertându‑	singular	plural
		(a) ierta	iertare	iertat iertatu‑	iertând iertându‑	iartă	iertați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	iert	(să) iert	iertam	iertai	iertasem
	a II-a (tu)	ierți	(să) ierți	iertai	iertași	iertaseși
	a III-a (el, ea)	iartă	(să) ierte	ierta	iertă	iertase
plural	I (noi)	iertăm	(să) iertăm	iertam	iertarăm	iertaserăm iertasem
	a II-a (voi)	iertați	(să) iertați	iertați	iertarăți	iertaserăți iertaseți
	a III-a (ei, ele)	iartă	(să) ierte	iertau	iertară	iertaseră

53. dezmierda

verb (VT53) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dezmierda	dezmierdare	dezmierdat dezmierdatu‑	dezmierdând dezmierdându‑	singular	plural
		(a) dezmierda	dezmierdare	dezmierdat dezmierdatu‑	dezmierdând dezmierdându‑	dezmiardă	dezmierdați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dezmierd	(să) dezmierd	dezmierdam	dezmierdai	dezmierdasem
	a II-a (tu)	dezmierzi	(să) dezmierzi	dezmierdai	dezmierdași	dezmierdaseși
	a III-a (el, ea)	dezmiardă	(să) dezmierde	dezmierda	dezmierdă	dezmierdase
plural	I (noi)	dezmierdăm	(să) dezmierdăm	dezmierdam	dezmierdarăm	dezmierdaserăm dezmierdasem
	a II-a (voi)	dezmierdați	(să) dezmierdați	dezmierdați	dezmierdarăți	dezmierdaserăți dezmierdaseți
	a III-a (ei, ele)	dezmiardă	(să) dezmierde	dezmierdau	dezmierdară	dezmierdaseră

54. îmbăta

verb (VT54) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îmbăta ‑mbăta	îmbătare ‑mbătare	îmbătat ‑mbătat îmbătatu‑ ‑mbătatu‑	îmbătând ‑mbătând îmbătându‑ ‑mbătându‑	singular	plural
		(a) îmbăta ‑mbăta	îmbătare ‑mbătare	îmbătat ‑mbătat îmbătatu‑ ‑mbătatu‑	îmbătând ‑mbătând îmbătându‑ ‑mbătându‑	îmbată ‑mbată	îmbătați ‑mbătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îmbăt ‑mbăt	(să) îmbăt ‑mbăt	îmbătam ‑mbătam	îmbătai ‑mbătai	îmbătasem ‑mbătasem
	a II-a (tu)	îmbeți ‑mbeți	(să) îmbeți ‑mbeți	îmbătai ‑mbătai	îmbătași ‑mbătași	îmbătaseși ‑mbătaseși
	a III-a (el, ea)	îmbată ‑mbată	(să) îmbete ‑mbete	îmbăta ‑mbăta	îmbătă ‑mbătă	îmbătase ‑mbătase
plural	I (noi)	îmbătăm ‑mbătăm	(să) îmbătăm ‑mbătăm	îmbătam ‑mbătam	îmbătarăm ‑mbătarăm	îmbătaserăm ‑mbătaserăm îmbătasem ‑mbătasem
	a II-a (voi)	îmbătați ‑mbătați	(să) îmbătați ‑mbătați	îmbătați ‑mbătați	îmbătarăți ‑mbătarăți	îmbătaserăți ‑mbătaserăți îmbătaseți ‑mbătaseți
	a III-a (ei, ele)	îmbată ‑mbată	(să) îmbete ‑mbete	îmbătau ‑mbătau	îmbătară ‑mbătară	îmbătaseră ‑mbătaseră

55. încumăta

verb (V55)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încumăta ‑ncumăta	încumătare ‑ncumătare	încumătat ‑ncumătat încumătatu‑ ‑ncumătatu‑	încumătând ‑ncumătând încumătându‑ ‑ncumătându‑	singular	plural
		(a) încumăta ‑ncumăta	încumătare ‑ncumătare	încumătat ‑ncumătat încumătatu‑ ‑ncumătatu‑	încumătând ‑ncumătând încumătându‑ ‑ncumătându‑	încumetă ‑ncumetă	încumătați ‑ncumătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încumăt ‑ncumăt încumăt ‑ncumăt	(să) încumăt ‑ncumăt încumăt ‑ncumăt	încumătam ‑ncumătam	încumătai ‑ncumătai	încumătasem ‑ncumătasem
	a II-a (tu)	încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	(să) încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	încumătai ‑ncumătai	încumătași ‑ncumătași	încumătaseși ‑ncumătaseși
	a III-a (el, ea)	încumetă ‑ncumetă	(să) încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	încumăta ‑ncumăta	încumătă ‑ncumătă	încumătase ‑ncumătase
plural	I (noi)	încumătăm ‑ncumătăm	(să) încumătăm ‑ncumătăm	încumătam ‑ncumătam	încumătarăm ‑ncumătarăm	încumătaserăm ‑ncumătaserăm încumătasem ‑ncumătasem
	a II-a (voi)	încumătați ‑ncumătați	(să) încumătați ‑ncumătați	încumătați ‑ncumătați	încumătarăți ‑ncumătarăți	încumătaserăți ‑ncumătaserăți încumătaseți ‑ncumătaseți
	a III-a (ei, ele)	încumetă ‑ncumetă	(să) încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	încumătau ‑ncumătau	încumătară ‑ncumătară	încumătaseră ‑ncumătaseră

56. prezenta

verb (VT56) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prezenta	prezentare	prezentat prezentatu‑	prezentând prezentându‑	singular	plural
		(a) prezenta	prezentare	prezentat prezentatu‑	prezentând prezentându‑	prezintă	prezentați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prezint	(să) prezint	prezentam	prezentai	prezentasem
	a II-a (tu)	prezinți	(să) prezinți	prezentai	prezentași	prezentaseși
	a III-a (el, ea)	prezintă	(să) prezinte	prezenta	prezentă	prezentase
plural	I (noi)	prezentăm	(să) prezentăm	prezentam	prezentarăm	prezentaserăm prezentasem
	a II-a (voi)	prezentați	(să) prezentați	prezentați	prezentarăți	prezentaserăți prezentaseți
	a III-a (ei, ele)	prezintă	(să) prezinte	prezentau	prezentară	prezentaseră

57. repurta

(V57)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) repurta	repurtare	repurtat repurtatu‑	repurtând repurtându‑	singular	plural
		(a) repurta	repurtare	repurtat repurtatu‑	repurtând repurtându‑	reportă	repurtați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	report	(să) report	repurtam	repurtai	repurtasem
	a II-a (tu)	reporți	(să) reporți	repurtai	repurtași	repurtaseși
	a III-a (el, ea)	reportă	(să) reporte	repurta	repurtă	repurtase
plural	I (noi)	repurtăm	(să) repurtăm	repurtam	repurtarăm	repurtaserăm repurtasem
	a II-a (voi)	repurtați	(să) repurtați	repurtați	repurtarăți	repurtaserăți repurtaseți
	a III-a (ei, ele)	reportă	(să) reporte	repurtau	repurtară	repurtaseră

58. înota

verb (VT58) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înota ‑nota	înotare ‑notare	înotat ‑notat înotatu‑ ‑notatu‑	înotând ‑notând înotându‑ ‑notându‑	singular	plural
		(a) înota ‑nota	înotare ‑notare	înotat ‑notat înotatu‑ ‑notatu‑	înotând ‑notând înotându‑ ‑notându‑	înoată ‑noată	înotați ‑notați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înot ‑not	(să) înot ‑not	înotam ‑notam	înotai ‑notai	înotasem ‑notasem
	a II-a (tu)	înoți ‑noți	(să) înoți ‑noți	înotai ‑notai	înotași ‑notași	înotaseși ‑notaseși
	a III-a (el, ea)	înoată ‑noată	(să) înoate ‑noate	înota ‑nota	înotă ‑notă	înotase ‑notase
plural	I (noi)	înotăm ‑notăm	(să) înotăm ‑notăm	înotam ‑notam	înotarăm ‑notarăm	înotaserăm ‑notaserăm înotasem ‑notasem
	a II-a (voi)	înotați ‑notați	(să) înotați ‑notați	înotați ‑notați	înotarăți ‑notarăți	înotaserăți ‑notaserăți înotaseți ‑notaseți
	a III-a (ei, ele)	înoată ‑noată	(să) înoate ‑noate	înotau ‑notau	înotară ‑notară	înotaseră ‑notaseră

59. înnoda

verb (VT59) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înnoda ‑nnoda	înnodare ‑nnodare	înnodat ‑nnodat înnodatu‑ ‑nnodatu‑	înnodând ‑nnodând înnodându‑ ‑nnodându‑	singular	plural
		(a) înnoda ‑nnoda	înnodare ‑nnodare	înnodat ‑nnodat înnodatu‑ ‑nnodatu‑	înnodând ‑nnodând înnodându‑ ‑nnodându‑	înnoadă ‑nnoadă	înnodați ‑nnodați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înnod ‑nnod	(să) înnod ‑nnod	înnodam ‑nnodam	înnodai ‑nnodai	înnodasem ‑nnodasem
	a II-a (tu)	înnozi ‑nnozi	(să) înnozi ‑nnozi	înnodai ‑nnodai	înnodași ‑nnodași	înnodaseși ‑nnodaseși
	a III-a (el, ea)	înnoadă ‑nnoadă	(să) înnoade ‑nnoade	înnoda ‑nnoda	înnodă ‑nnodă	înnodase ‑nnodase
plural	I (noi)	înnodăm ‑nnodăm	(să) înnodăm ‑nnodăm	înnodam ‑nnodam	înnodarăm ‑nnodarăm	înnodaserăm ‑nnodaserăm înnodasem ‑nnodasem
	a II-a (voi)	înnodați ‑nnodați	(să) înnodați ‑nnodați	înnodați ‑nnodați	înnodarăți ‑nnodarăți	înnodaserăți ‑nnodaserăți înnodaseți ‑nnodaseți
	a III-a (ei, ele)	înnoadă ‑nnoadă	(să) înnoade ‑nnoade	înnodau ‑nnodau	înnodară ‑nnodară	înnodaseră ‑nnodaseră

60. purta

verb (VT60) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) purta	purtare	purtat purtatu‑	purtând purtându‑	singular	plural
		(a) purta	purtare	purtat purtatu‑	purtând purtându‑	poartă	purtați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	port	(să) port	purtam	purtai	purtasem
	a II-a (tu)	porți	(să) porți	purtai	purtași	purtaseși
	a III-a (el, ea)	poartă	(să) poarte	purta	purtă	purtase
plural	I (noi)	purtăm	(să) purtăm	purtam	purtarăm	purtaserăm purtasem
	a II-a (voi)	purtați	(să) purtați	purtați	purtarăți	purtaserăți purtaseți
	a III-a (ei, ele)	poartă	(să) poarte	purtau	purtară	purtaseră

61. căpăta

verb (VT61) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căpăta	căpătare	căpătat căpătatu‑	căpătând căpătându‑	singular	plural
		(a) căpăta	căpătare	căpătat căpătatu‑	căpătând căpătându‑	capătă	căpătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	capăt	(să) capăt	căpătam	căpătai	căpătasem
	a II-a (tu)	capeți	(să) capeți	căpătai	căpătași	căpătaseși
	a III-a (el, ea)	capătă	(să) capete	căpăta	căpătă	căpătase
plural	I (noi)	căpătăm	(să) căpătăm	căpătam	căpătarăm	căpătaserăm căpătasem
	a II-a (voi)	căpătați	(să) căpătați	căpătați	căpătarăți	căpătaserăți căpătaseți
	a III-a (ei, ele)	capătă	(să) capete	căpătau	căpătară	căpătaseră

62. lăpăda

verb (VT62)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lăpăda	lăpădare	lăpădat lăpădatu‑	lăpădând lăpădându‑	singular	plural
		(a) lăpăda	lăpădare	lăpădat lăpădatu‑	lăpădând lăpădându‑	lapădă	lăpădați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lapăd	(să) lapăd	lăpădam	lăpădai	lăpădasem
	a II-a (tu)	lapezi	(să) lapezi	lăpădai	lăpădași	lăpădaseși
	a III-a (el, ea)	lapădă	(să) lapede	lăpăda	lăpădă	lăpădase
plural	I (noi)	lăpădăm	(să) lăpădăm	lăpădam	lăpădarăm	lăpădaserăm lăpădasem
	a II-a (voi)	lăpădați	(să) lăpădați	lăpădați	lăpădarăți	lăpădaserăți lăpădaseți
	a III-a (ei, ele)	lapădă	(să) lapede	lăpădau	lăpădară	lăpădaseră

63. fremăta

(V63)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fremăta	fremătare	fremătat fremătatu‑	fremătând fremătându‑	singular	plural
		(a) fremăta	fremătare	fremătat fremătatu‑	fremătând fremătându‑	freamătă	fremătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	freamăt	(să) freamăt	fremătam	fremătai	fremătasem
	a II-a (tu)	fremeți	(să) fremeți	fremătai	fremătași	fremătaseși
	a III-a (el, ea)	freamătă	(să) fremete	fremăta	fremătă	fremătase
plural	I (noi)	fremătăm	(să) fremătăm	fremătam	fremătarăm	fremătaserăm fremătasem
	a II-a (voi)	fremătați	(să) fremătați	fremătați	fremătarăți	fremătaserăți fremătaseți
	a III-a (ei, ele)	freamătă	(să) fremete	fremătau	fremătară	fremătaseră

64. lepăda

verb (VT64) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lepăda	lepădare	lepădat lepădatu‑	lepădând lepădându‑	singular	plural
		(a) lepăda	lepădare	lepădat lepădatu‑	lepădând lepădându‑	leapădă	lepădați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lepăd leapăd	(să) lepăd leapăd	lepădam	lepădai	lepădasem
	a II-a (tu)	lepezi	(să) lepezi	lepădai	lepădași	lepădaseși
	a III-a (el, ea)	leapădă	(să) lepede	lepăda	lepădă	lepădase
plural	I (noi)	lepădăm	(să) lepădăm	lepădam	lepădarăm	lepădaserăm lepădasem
	a II-a (voi)	lepădați	(să) lepădați	lepădați	lepădarăți	lepădaserăți lepădaseți
	a III-a (ei, ele)	leapădă	(să) lepede	lepădau	lepădară	lepădaseră

65. șchiopăta

verb (V65)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șchiopăta	șchiopătare	șchiopătat șchiopătatu‑	șchiopătând șchiopătându‑	singular	plural
		(a) șchiopăta	șchiopătare	șchiopătat șchiopătatu‑	șchiopătând șchiopătându‑	șchioapătă	șchiopătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șchioapăt	(să) șchioapăt	șchiopătam	șchiopătai	șchiopătasem
	a II-a (tu)	șchioapeți	(să) șchioapeți	șchiopătai	șchiopătași	șchiopătaseși
	a III-a (el, ea)	șchioapătă	(să) șchioapete	șchiopăta	șchiopătă	șchiopătase
plural	I (noi)	șchiopătăm	(să) șchiopătăm	șchiopătam	șchiopătarăm	șchiopătaserăm șchiopătasem
	a II-a (voi)	șchiopătați	(să) șchiopătați	șchiopătați	șchiopătarăți	șchiopătaserăți șchiopătaseți
	a III-a (ei, ele)	șchioapătă	(să) șchioapete	șchiopătau	șchiopătară	șchiopătaseră

66. delăsa

verb (V66) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) delăsa	delăsare	delăsat delăsatu‑	delăsând delăsându‑	singular	plural
		(a) delăsa	delăsare	delăsat delăsatu‑	delăsând delăsându‑	delasă	delăsați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	delas	(să) delas	delăsam	delăsai	delăsasem
	a II-a (tu)	delași	(să) delași	delăsai	delăsași	delăsaseși
	a III-a (el, ea)	delasă	(să) delase	delăsa	delăsă	delăsase
plural	I (noi)	delăsăm	(să) delăsăm	delăsam	delăsarăm	delăsaserăm delăsasem
	a II-a (voi)	delăsați	(să) delăsați	delăsați	delăsarăți	delăsaserăți delăsaseți
	a III-a (ei, ele)	delasă	(să) delase	delăsau	delăsară	delăsaseră

67. lăsa

verb (VT67) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lăsa	lăsare	lăsat lăsatu‑	lăsând lăsându‑	singular	plural
		(a) lăsa	lăsare	lăsat lăsatu‑	lăsând lăsându‑	lasă	lăsați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	las lăs	(să) las lăs	lăsam	lăsai	lăsasem
	a II-a (tu)	lași leși	(să) lași leși	lăsai	lăsași	lăsaseși
	a III-a (el, ea)	lasă	(să) lase lese	lăsa	lăsă	lăsase
plural	I (noi)	lăsăm	(să) lăsăm	lăsam	lăsarăm	lăsaserăm lăsasem
	a II-a (voi)	lăsați	(să) lăsați	lăsați	lăsarăți	lăsaserăți lăsaseți
	a III-a (ei, ele)	lasă	(să) lase lese	lăsau	lăsară	lăsaseră

68. îndesa

verb (VT68) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndesa ‑ndesa	îndesare ‑ndesare	îndesat ‑ndesat îndesatu‑ ‑ndesatu‑	îndesând ‑ndesând îndesându‑ ‑ndesându‑	singular	plural
		(a) îndesa ‑ndesa	îndesare ‑ndesare	îndesat ‑ndesat îndesatu‑ ‑ndesatu‑	îndesând ‑ndesând îndesându‑ ‑ndesându‑	îndeasă ‑ndeasă	îndesați ‑ndesați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndes ‑ndes	(să) îndes ‑ndes	îndesam ‑ndesam	îndesai ‑ndesai	îndesasem ‑ndesasem
	a II-a (tu)	îndeși ‑ndeși	(să) îndeși ‑ndeși	îndesai ‑ndesai	îndesași ‑ndesași	îndesaseși ‑ndesaseși
	a III-a (el, ea)	îndeasă ‑ndeasă	(să) îndese ‑ndese	îndesa ‑ndesa	îndesă ‑ndesă	îndesase ‑ndesase
plural	I (noi)	îndesăm ‑ndesăm	(să) îndesăm ‑ndesăm	îndesam ‑ndesam	îndesarăm ‑ndesarăm	îndesaserăm ‑ndesaserăm îndesasem ‑ndesasem
	a II-a (voi)	îndesați ‑ndesați	(să) îndesați ‑ndesați	îndesați ‑ndesați	îndesarăți ‑ndesarăți	îndesaserăți ‑ndesaserăți îndesaseți ‑ndesaseți
	a III-a (ei, ele)	îndeasă ‑ndeasă	(să) îndese ‑ndese	îndesau ‑ndesau	îndesară ‑ndesară	îndesaseră ‑ndesaseră

69. apăsa

verb (VT69) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) apăsa	apăsare	apăsat apăsatu‑	apăsând apăsându‑	singular	plural
		(a) apăsa	apăsare	apăsat apăsatu‑	apăsând apăsându‑	apasă	apăsați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	apăs	(să) apăs	apăsam	apăsai	apăsasem
	a II-a (tu)	apeși	(să) apeși	apăsai	apăsași	apăsaseși
	a III-a (el, ea)	apasă	(să) apese	apăsa	apăsă	apăsase
plural	I (noi)	apăsăm	(să) apăsăm	apăsam	apăsarăm	apăsaserăm apăsasem
	a II-a (voi)	apăsați	(să) apăsați	apăsați	apăsarăți	apăsaserăți apăsaseți
	a III-a (ei, ele)	apasă	(să) apese	apăsau	apăsară	apăsaseră

70. adăsta

verb (VT70) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adăsta	adăstare	adăstat adăstatu‑	adăstând adăstându‑	singular	plural
		(a) adăsta	adăstare	adăstat adăstatu‑	adăstând adăstându‑	adastă	adăstați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adăst adast	(să) adăst adast	adăstam	adăstai	adăstasem
	a II-a (tu)	adăști adaști	(să) adăști adaști	adăstai	adăstași	adăstaseși
	a III-a (el, ea)	adastă	(să) adăste adaste	adăsta	adăstă	adăstase
plural	I (noi)	adăstăm	(să) adăstăm	adăstam	adăstarăm	adăstaserăm adăstasem
	a II-a (voi)	adăstați	(să) adăstați	adăstați	adăstarăți	adăstaserăți adăstaseți
	a III-a (ei, ele)	adastă	(să) adăste adaste	adăstau	adăstară	adăstaseră

71. călca

verb (VT71)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) călca	călcare	călcat călcatu‑	călcând călcându‑	singular	plural
		(a) călca	călcare	călcat călcatu‑	călcând călcându‑	calcă	călcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	calc	(să) calc	călcam	călcai	călcasem
	a II-a (tu)	calci	(să) calci	călcai	călcași	călcaseși
	a III-a (el, ea)	calcă	(să) calce	călca	călcă	călcase
plural	I (noi)	călcăm	(să) calcăm	călcam	călcarăm	călcaserăm călcasem
	a II-a (voi)	călcați	(să) calcați	călcați	călcarăți	călcaserăți călcaseți
	a III-a (ei, ele)	calcă	(să) calce	călcau	călcară	călcaseră

72. băga

verb (VT72) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) băga	băgare	băgat băgatu‑	băgând băgându‑	singular	plural
		(a) băga	băgare	băgat băgatu‑	băgând băgându‑	bagă	băgați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bag	(să) bag	băgam	băgai	băgasem
	a II-a (tu)	bagi	(să) bagi	băgai	băgași	băgaseși
	a III-a (el, ea)	bagă	(să) bage	băga	băgă	băgase
plural	I (noi)	băgăm	(să) bagăm	băgam	băgarăm	băgaserăm băgasem
	a II-a (voi)	băgați	(să) bagați	băgați	băgarăți	băgaserăți băgaseți
	a III-a (ei, ele)	bagă	(să) bage	băgau	băgară	băgaseră

73. încăleca

verb (VT73) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încăleca ‑ncăleca	încălecare ‑ncălecare	încălecat ‑ncălecat încălecatu‑ ‑ncălecatu‑	încălecând ‑ncălecând încălecându‑ ‑ncălecându‑	singular	plural
		(a) încăleca ‑ncăleca	încălecare ‑ncălecare	încălecat ‑ncălecat încălecatu‑ ‑ncălecatu‑	încălecând ‑ncălecând încălecându‑ ‑ncălecându‑	încalecă ‑ncalecă	încălecați ‑ncălecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încalec ‑ncalec	(să) încalec ‑ncalec	încălecam ‑ncălecam	încălecai ‑ncălecai	încălecasem ‑ncălecasem
	a II-a (tu)	încaleci ‑ncaleci	(să) încaleci ‑ncaleci	încălecai ‑ncălecai	încălecași ‑ncălecași	încălecaseși ‑ncălecaseși
	a III-a (el, ea)	încalecă ‑ncalecă	(să) încalece ‑ncalece	încăleca ‑ncăleca	încălecă ‑ncălecă	încălecase ‑ncălecase
plural	I (noi)	încălecăm ‑ncălecăm	(să) încalecăm ‑ncalecăm	încălecam ‑ncălecam	încălecarăm ‑ncălecarăm	încălecaserăm ‑ncălecaserăm încălecasem ‑ncălecasem
	a II-a (voi)	încălecați ‑ncălecați	(să) încalecați ‑ncalecați	încălecați ‑ncălecați	încălecarăți ‑ncălecarăți	încălecaserăți ‑ncălecaserăți încălecaseți ‑ncălecaseți
	a III-a (ei, ele)	încalecă ‑ncalecă	(să) încalece ‑ncalece	încălecau ‑ncălecau	încălecară ‑ncălecară	încălecaseră ‑ncălecaseră

74. adăuga

verb (VT74) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adăuga	adăugare	adăugat adăugatu‑	adăugând adăugându‑	singular	plural
		(a) adăuga	adăugare	adăugat adăugatu‑	adăugând adăugându‑	adaugă	adăugați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adaug	(să) adaug	adăugam	adăugai	adăugasem
	a II-a (tu)	adaugi	(să) adaugi	adăugai	adăugași	adăugaseși
	a III-a (el, ea)	adaugă	(să) adauge	adăuga	adăugă	adăugase
plural	I (noi)	adăugăm	(să) adăugăm	adăugam	adăugarăm	adăugaserăm adăugasem
	a II-a (voi)	adăugați	(să) adăugați	adăugați	adăugarăți	adăugaserăți adăugaseți
	a III-a (ei, ele)	adaugă	(să) adauge	adăugau	adăugară	adăugaseră

75. înțărca

verb (VT75) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înțărca ‑nțărca	înțărcare ‑nțărcare	înțărcat ‑nțărcat înțărcatu‑ ‑nțărcatu‑	înțărcând ‑nțărcând înțărcându‑ ‑nțărcându‑	singular	plural
		(a) înțărca ‑nțărca	înțărcare ‑nțărcare	înțărcat ‑nțărcat înțărcatu‑ ‑nțărcatu‑	înțărcând ‑nțărcând înțărcându‑ ‑nțărcându‑	înțarcă ‑nțarcă	înțărcați ‑nțărcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înțărc ‑nțărc înțarc ‑nțarc	(să) înțărc ‑nțărc înțarc ‑nțarc	înțărcam ‑nțărcam	înțărcai ‑nțărcai	înțărcasem ‑nțărcasem
	a II-a (tu)	înțărci ‑nțărci înțarci ‑nțarci	(să) înțărci ‑nțărci înțarci ‑nțarci	înțărcai ‑nțărcai	înțărcași ‑nțărcași	înțărcaseși ‑nțărcaseși
	a III-a (el, ea)	înțarcă ‑nțarcă	(să) înțărce ‑nțărce înțarce ‑nțarce	înțărca ‑nțărca	înțărcă ‑nțărcă	înțărcase ‑nțărcase
plural	I (noi)	înțărcăm ‑nțărcăm	(să) înțărcăm ‑nțărcăm	înțărcam ‑nțărcam	înțărcarăm ‑nțărcarăm	înțărcaserăm ‑nțărcaserăm înțărcasem ‑nțărcasem
	a II-a (voi)	înțărcați ‑nțărcați	(să) înțărcați ‑nțărcați	înțărcați ‑nțărcați	înțărcarăți ‑nțărcarăți	înțărcaserăți ‑nțărcaserăți înțărcaseți ‑nțărcaseți
	a III-a (ei, ele)	înțarcă ‑nțarcă	(să) înțărce ‑nțărce înțarce ‑nțarce	înțărcau ‑nțărcau	înțărcară ‑nțărcară	înțărcaseră ‑nțărcaseră

76. fermeca

verb (VT76) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fermeca	fermecare	fermecat fermecatu‑	fermecând fermecându‑	singular	plural
		(a) fermeca	fermecare	fermecat fermecatu‑	fermecând fermecându‑	farmecă	fermecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	farmec	(să) farmec	fermecam	fermecai	fermecasem
	a II-a (tu)	farmeci	(să) farmeci	fermecai	fermecași	fermecaseși
	a III-a (el, ea)	farmecă	(să) farmece	fermeca	fermecă	fermecase
plural	I (noi)	fermecăm	(să) fermecăm	fermecam	fermecarăm	fermecaserăm fermecasem
	a II-a (voi)	fermecați	(să) fermecați	fermecați	fermecarăți	fermecaserăți fermecaseți
	a III-a (ei, ele)	farmecă	(să) farmece	fermecau	fermecară	fermecaseră

77. pleca

verb (VT77) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pleca	plecare	plecat plecatu‑	plecând plecându‑	singular	plural
		(a) pleca	plecare	plecat plecatu‑	plecând plecându‑	pleacă	plecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	plec	(să) plec	plecam	plecai	plecasem
	a II-a (tu)	pleci	(să) pleci	plecai	plecași	plecaseși
	a III-a (el, ea)	pleacă	(să) plece	pleca	plecă	plecase
plural	I (noi)	plecăm	(să) plecăm	plecam	plecarăm	plecaserăm plecasem
	a II-a (voi)	plecați	(să) plecați	plecați	plecarăți	plecaserăți plecaseți
	a III-a (ei, ele)	pleacă	(să) plece	plecau	plecară	plecaseră

78. lega

verb (VT78) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lega	legare	legat legatu‑	legând legându‑	singular	plural
		(a) lega	legare	legat legatu‑	legând legându‑	leagă	legați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	leg	(să) leg	legam	legai	legasem
	a II-a (tu)	legi	(să) legi	legai	legași	legaseși
	a III-a (el, ea)	leagă	(să) lege	lega	legă	legase
plural	I (noi)	legăm	(să) legăm	legam	legarăm	legaserăm legasem
	a II-a (voi)	legați	(să) legați	legați	legarăți	legaserăți legaseți
	a III-a (ei, ele)	leagă	(să) lege	legau	legară	legaseră

79. încerca

verb (VT79) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încerca ‑ncerca	încercare ‑ncercare	încercat ‑ncercat încercatu‑ ‑ncercatu‑	încercând ‑ncercând încercându‑ ‑ncercându‑	singular	plural
		(a) încerca ‑ncerca	încercare ‑ncercare	încercat ‑ncercat încercatu‑ ‑ncercatu‑	încercând ‑ncercând încercându‑ ‑ncercându‑	încearcă ‑ncearcă	încercați ‑ncercați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încerc ‑ncerc	(să) încerc ‑ncerc	încercam ‑ncercam	încercai ‑ncercai	încercasem ‑ncercasem
	a II-a (tu)	încerci ‑ncerci	(să) încerci ‑ncerci	încercai ‑ncercai	încercași ‑ncercași	încercaseși ‑ncercaseși
	a III-a (el, ea)	încearcă ‑ncearcă	(să) încerce ‑ncerce	încerca ‑ncerca	încercă ‑ncercă	încercase ‑ncercase
plural	I (noi)	încercăm ‑ncercăm	(să) încercăm ‑ncercăm	încercam ‑ncercam	încercarăm ‑ncercarăm	încercaserăm ‑ncercaserăm încercasem ‑ncercasem
	a II-a (voi)	încercați ‑ncercați	(să) încercați ‑ncercați	încercați ‑ncercați	încercarăți ‑ncercarăți	încercaserăți ‑ncercaserăți încercaseți ‑ncercaseți
	a III-a (ei, ele)	încearcă ‑ncearcă	(să) încerce ‑ncerce	încercau ‑ncercau	încercară ‑ncercară	încercaseră ‑ncercaseră

80. închega

verb (VT80) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) închega ‑nchega	închegare ‑nchegare	închegat ‑nchegat închegatu‑ ‑nchegatu‑	închegând ‑nchegând închegându‑ ‑nchegându‑	singular	plural
		(a) închega ‑nchega	închegare ‑nchegare	închegat ‑nchegat închegatu‑ ‑nchegatu‑	închegând ‑nchegând închegându‑ ‑nchegându‑	încheagă ‑ncheagă	închegați ‑nchegați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încheg ‑ncheg	(să) încheg ‑ncheg	închegam ‑nchegam	închegai ‑nchegai	închegasem ‑nchegasem
	a II-a (tu)	închegi ‑nchegi	(să) închegi ‑nchegi	închegai ‑nchegai	închegași ‑nchegași	închegaseși ‑nchegaseși
	a III-a (el, ea)	încheagă ‑ncheagă	(să) închege ‑nchege	închega ‑nchega	închegă ‑nchegă	închegase ‑nchegase
plural	I (noi)	închegăm ‑nchegăm	(să) închegăm ‑nchegăm	închegam ‑nchegam	închegarăm ‑nchegarăm	închegaserăm ‑nchegaserăm închegasem ‑nchegasem
	a II-a (voi)	închegați ‑nchegați	(să) închegați ‑nchegați	închegați ‑nchegați	închegarăți ‑nchegarăți	închegaserăți ‑nchegaserăți închegaseți ‑nchegaseți
	a III-a (ei, ele)	încheagă ‑ncheagă	(să) închege ‑nchege	închegau ‑nchegau	închegară ‑nchegară	închegaseră ‑nchegaseră

81. toca

verb (VT81) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) toca	tocare	tocat tocatu‑	tocând tocându‑	singular	plural
		(a) toca	tocare	tocat tocatu‑	tocând tocându‑	toacă	tocați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	toc	(să) toc	tocam	tocai	tocasem
	a II-a (tu)	toci	(să) toci	tocai	tocași	tocaseși
	a III-a (el, ea)	toacă	(să) toace	toca	tocă	tocase
plural	I (noi)	tocăm	(să) tocăm	tocam	tocarăm	tocaserăm tocasem
	a II-a (voi)	tocați	(să) tocați	tocați	tocarăți	tocaserăți tocaseți
	a III-a (ei, ele)	toacă	(să) toace	tocau	tocară	tocaseră

82. deroga

verb (V82) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deroga	derogare	derogat derogatu‑	derogând derogându‑	singular	plural
		(a) deroga	derogare	derogat derogatu‑	derogând derogându‑	derogă	derogați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	derog	(să) derog	derogam	derogai	derogasem
	a II-a (tu)	derogi	(să) derogi	derogai	derogași	derogaseși
	a III-a (el, ea)	derogă	(să) deroge	deroga	derogă	derogase
plural	I (noi)	derogăm	(să) derogăm	derogam	derogarăm	derogaserăm derogasem
	a II-a (voi)	derogați	(să) derogați	derogați	derogarăți	derogaserăți derogaseți
	a III-a (ei, ele)	derogă	(să) deroge	derogau	derogară	derogaseră

83. forfeca

verb (VT83) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) forfeca	forfecare	forfecat forfecatu‑	forfecând forfecându‑	singular	plural
		(a) forfeca	forfecare	forfecat forfecatu‑	forfecând forfecându‑	foarfecă	forfecați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	foarfec	(să) foarfec	forfecam	forfecai	forfecasem
	a II-a (tu)	foarfeci	(să) foarfeci	forfecai	forfecași	forfecaseși
	a III-a (el, ea)	foarfecă	(să) foarfece	forfeca	forfecă	forfecase
plural	I (noi)	forfecăm	(să) forfecăm	forfecam	forfecarăm	forfecaserăm forfecasem
	a II-a (voi)	forfecați	(să) forfecați	forfecați	forfecarăți	forfecaserăți forfecaseți
	a III-a (ei, ele)	foarfecă	(să) foarfece	forfecau	forfecară	forfecaseră

84. juca

verb (VT84) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) juca	jucare	jucat jucatu‑	jucând jucându‑	singular	plural
		(a) juca	jucare	jucat jucatu‑	jucând jucându‑	joacă	jucați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	joc	(să) joc	jucam	jucai	jucasem
	a II-a (tu)	joci	(să) joci	jucai	jucași	jucaseși
	a III-a (el, ea)	joacă	(să) joace	juca	jucă	jucase
plural	I (noi)	jucăm	(să) jucăm	jucam	jucarăm	jucaserăm jucasem
	a II-a (voi)	jucați	(să) jucați	jucați	jucarăți	jucaserăți jucaseți
	a III-a (ei, ele)	joacă	(să) joace	jucau	jucară	jucaseră

85. ruga

verb (VT85) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ruga	rugare	rugat rugatu‑	rugând rugându‑	singular	plural
		(a) ruga	rugare	rugat rugatu‑	rugând rugându‑	roagă	rugați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rog	(să) rog	rugam	rugai	rugasem
	a II-a (tu)	rogi	(să) rogi	rugai	rugași	rugaseși
	a III-a (el, ea)	roagă	(să) roage	ruga	rugă	rugase
plural	I (noi)	rugăm	(să) rugăm	rugam	rugarăm	rugaserăm rugasem
	a II-a (voi)	rugați	(să) rugați	rugați	rugarăți	rugaserăți rugaseți
	a III-a (ei, ele)	roagă	(să) roage	rugau	rugară	rugaseră

86. fărmăca

verb (VT86)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fărmăca	fărmăcare	fărmăcat fărmăcatu‑	fărmăcând fărmăcându‑	singular	plural
		(a) fărmăca	fărmăcare	fărmăcat fărmăcatu‑	fărmăcând fărmăcându‑	farmăcă	fărmăcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	farmăc	(să) farmăc	fărmăcam	fărmăcai	fărmăcasem
	a II-a (tu)	farmeci	(să) farmeci	fărmăcai	fărmăcași	fărmăcaseși
	a III-a (el, ea)	farmăcă	(să) farmece	fărmăca	fărmăcă	fărmăcase
plural	I (noi)	fărmăcăm	(să) fărmăcăm	fărmăcam	fărmăcarăm	fărmăcaserăm fărmăcasem
	a II-a (voi)	fărmăcați	(să) fărmăcați	fărmăcați	fărmăcarăți	fărmăcaserăți fărmăcaseți
	a III-a (ei, ele)	farmăcă	(să) farmece	fărmăcau	fărmăcară	fărmăcaseră

87. legăna

verb (VT87) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) legăna	legănare	legănat legănatu‑	legănând legănându‑	singular	plural
		(a) legăna	legănare	legănat legănatu‑	legănând legănându‑	leagănă	legănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	leagăn legăn	(să) leagăn legăn	legănam	legănai	legănasem
	a II-a (tu)	legeni	(să) legeni	legănai	legănași	legănaseși
	a III-a (el, ea)	leagănă	(să) legene	legăna	legănă	legănase
plural	I (noi)	legănăm	(să) legănăm	legănam	legănarăm	legănaserăm legănasem
	a II-a (voi)	legănați	(să) legănați	legănați	legănarăți	legănaserăți legănaseți
	a III-a (ei, ele)	leagănă	(să) legene	legănau	legănară	legănaseră

88. căsca

verb (VT88) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căsca	căscare	căscat căscatu‑	căscând căscându‑	singular	plural
		(a) căsca	căscare	căscat căscatu‑	căscând căscându‑	cască	căscați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	casc	(să) casc	căscam	căscai	căscasem
	a II-a (tu)	caști	(să) caști	căscai	căscași	căscaseși
	a III-a (el, ea)	cască	(să) caște	căsca	căscă	căscase
plural	I (noi)	căscăm	(să) căscăm	căscam	căscarăm	căscaserăm căscasem
	a II-a (voi)	căscați	(să) căscați	căscați	căscarăți	căscaserăți căscaseți
	a III-a (ei, ele)	cască	(să) caște	căscau	căscară	căscaseră

88.1. tășca

verb (VT88.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tășca	tășcare	tășcat tășcatu‑	tășcând tășcându‑	singular	plural
		(a) tășca	tășcare	tășcat tășcatu‑	tășcând tășcându‑	tașcă	tășcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tașc	(să) tașc	tășcam	tășcai	tășcasem
	a II-a (tu)	taști	(să) taști	tășcai	tășcași	tășcaseși
	a III-a (el, ea)	tașcă	(să) taște	tășca	tășcă	tășcase
plural	I (noi)	tășcăm	(să) tășcăm	tășcam	tășcarăm	tășcaserăm tășcasem
	a II-a (voi)	tășcați	(să) tășcați	tășcați	tășcarăți	tășcaserăți tășcaseți
	a III-a (ei, ele)	tașcă	(să) taște	tășcau	tășcară	tășcaseră

89. împroșca

verb (VT89) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împroșca ‑mproșca	împroșcare ‑mproșcare	împroșcat ‑mproșcat împroșcatu‑ ‑mproșcatu‑	împroșcând ‑mproșcând împroșcându‑ ‑mproșcându‑	singular	plural
		(a) împroșca ‑mproșca	împroșcare ‑mproșcare	împroșcat ‑mproșcat împroșcatu‑ ‑mproșcatu‑	împroșcând ‑mproșcând împroșcându‑ ‑mproșcându‑	împroașcă ‑mproașcă	împroșcați ‑mproșcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împroșc ‑mproșc	(să) împroșc ‑mproșc	împroșcam ‑mproșcam	împroșcai ‑mproșcai	împroșcasem ‑mproșcasem
	a II-a (tu)	împroști ‑mproști	(să) împroști ‑mproști	împroșcai ‑mproșcai	împroșcași ‑mproșcași	împroșcaseși ‑mproșcaseși
	a III-a (el, ea)	împroașcă ‑mproașcă	(să) împroaște ‑mproaște	împroșca ‑mproșca	împroșcă ‑mproșcă	împroșcase ‑mproșcase
plural	I (noi)	împroșcăm ‑mproșcăm	(să) împroșcăm ‑mproșcăm	împroșcam ‑mproșcam	împroșcarăm ‑mproșcarăm	împroșcaserăm ‑mproșcaserăm împroșcasem ‑mproșcasem
	a II-a (voi)	împroșcați ‑mproșcați	(să) împroșcați ‑mproșcați	împroșcați ‑mproșcați	împroșcarăți ‑mproșcarăți	împroșcaserăți ‑mproșcaserăți împroșcaseți ‑mproșcaseți
	a III-a (ei, ele)	împroașcă ‑mproașcă	(să) împroaște ‑mproaște	împroșcau ‑mproșcau	împroșcară ‑mproșcară	împroșcaseră ‑mproșcaseră

90. afla

verb (VT90) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) afla	aflare	aflat aflatu‑	aflând aflându‑	singular	plural
		(a) afla	aflare	aflat aflatu‑	aflând aflându‑	află	aflați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aflu	(să) aflu	aflam	aflai	aflasem
	a II-a (tu)	afli	(să) afli	aflai	aflași	aflaseși
	a III-a (el, ea)	află	(să) afle	afla	află	aflase
plural	I (noi)	aflăm	(să) aflăm	aflam	aflarăm	aflaserăm aflasem
	a II-a (voi)	aflați	(să) aflați	aflați	aflarăți	aflaserăți aflaseți
	a III-a (ei, ele)	află	(să) afle	aflau	aflară	aflaseră

91. mustra

verb (VT91) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mustra	mustrare	mustrat mustratu‑	mustrând mustrându‑	singular	plural
		(a) mustra	mustrare	mustrat mustratu‑	mustrând mustrându‑	mustră	mustrați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mustru	(să) mustru	mustram	mustrai	mustrasem
	a II-a (tu)	mustri muștri	(să) mustri muștri	mustrai	mustrași	mustraseși
	a III-a (el, ea)	mustră	(să) mustre	mustra	mustră	mustrase
plural	I (noi)	mustrăm	(să) mustrăm	mustram	mustrarăm	mustraserăm mustrasem
	a II-a (voi)	mustrați	(să) mustrați	mustrați	mustrarăți	mustraserăți mustraseți
	a III-a (ei, ele)	mustră	(să) mustre	mustrau	mustrară	mustraseră

92. lătra

verb (VT92) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lătra	lătrare	lătrat lătratu‑	lătrând lătrându‑	singular	plural
		(a) lătra	lătrare	lătrat lătratu‑	lătrând lătrându‑	latră	lătrați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	latru	(să) latru	lătram	lătrai	lătrasem
	a II-a (tu)	latri	(să) latri	lătrai	lătrași	lătraseși
	a III-a (el, ea)	latră	(să) latre	lătra	lătră	lătrase
plural	I (noi)	lătrăm	(să) lătrăm	lătram	lătrarăm	lătraserăm lătrasem
	a II-a (voi)	lătrați	(să) lătrați	lătrați	lătrarăți	lătraserăți lătraseți
	a III-a (ei, ele)	latră	(să) latre	lătrau	lătrară	lătraseră

93. da

verb (VT93) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) da	dare	dat datu‑	dând dându‑	singular	plural
		(a) da	dare	dat datu‑	dând dându‑	dă	dați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dau	(să) dau	dădeam dam dedeam	dădui dedei detei	dădusem dasem dedesem detesem
	a II-a (tu)	dai	(să) dai	dădeai dai dedeai	dăduși dedeși deteși	dăduseși daseși dedeseși deteseși
	a III-a (el, ea)	dă	(să) dea deie	dădea da dedea	dădu dede dete	dăduse dase dedese detese
plural	I (noi)	dăm	(să) dăm	dădeam dam dedeam	dădurăm dederăm deterăm	dăduserăm dădusem daserăm dasem dedeserăm dedesem deteserăm detesem
	a II-a (voi)	dați	(să) dați	dădeați dați dedeați	dădurăți dederăți deterăți	dăduserăți dăduseți daserăți daseți dedeserăți dedeseți deteserăți deteseți
	a III-a (ei, ele)	dau	(să) dea deie	dădeau dau dedeau	dădură dederă deteră	dăduseră daseră dedeseră deteseră

94. reda

verb (VT94) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) reda	redare	redat redatu‑	redând redându‑	singular	plural
		(a) reda	redare	redat redatu‑	redând redându‑	redă	redați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	redau	(să) redau	redam	redădui redai	redădusem redasem
	a II-a (tu)	redai	(să) redai	redai	redăduși redași	redăduseși redaseși
	a III-a (el, ea)	redă	(să) redea	reda	redădu	redăduse redase
plural	I (noi)	redăm	(să) redăm	redam	redădurăm redarăm	redăduserăm redădusem redaserăm redasem
	a II-a (voi)	redați	(să) redați	redați	redădurăți redarăți	redăduserăți redăduseți redaserăți redaseți
	a III-a (ei, ele)	redau	(să) redea	redau	redădură redară	redăduseră redaseră

95. preda

verb (VT95) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preda	predare	predat predatu‑	predând predându‑	singular	plural
		(a) preda	predare	predat predatu‑	predând predându‑	predă	predați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	predau	(să) predau	predam	predai	predasem
	a II-a (tu)	predai	(să) predai	predai	predași	predaseși
	a III-a (el, ea)	predă	(să) predea	preda	predă	predase
plural	I (noi)	predăm	(să) predăm	predam	predarăm	predaserăm predasem
	a II-a (voi)	predați	(să) predați	predați	predarăți	predaserăți predaseți
	a III-a (ei, ele)	predau	(să) predea	predau	predară	predaseră

96. răzda

verb (VT96)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răzda	răzdare	răzdat răzdatu‑	răzdând răzdându‑	singular	plural
		(a) răzda	răzdare	răzdat răzdatu‑	răzdând răzdându‑	răzdă	răzdați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	răzdau	(să) răzdau	răzdam	răzdădui	răzdădusem răzdasem
	a II-a (tu)	răzdai	(să) răzdai	răzdai	răzdăduși	răzdăduseși răzdaseși
	a III-a (el, ea)	răzdă	(să) răzdea	răzda	răzdădu	răzdăduse răzdase
plural	I (noi)	răzdăm	(să) răzdăm	răzdam	răzdădurăm	răzdăduserăm răzdădusem răzdaserăm răzdasem
	a II-a (voi)	răzdați	(să) răzdați	răzdați	răzdădurăți	răzdăduserăți răzdăduseți răzdaserăți răzdaseți
	a III-a (ei, ele)	răzdau	(să) răzdea	răzdau	răzdădură	răzdăduseră răzdaseră

97. sta

verb (V97) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sta	stare	stat stătut statu‑ stătutu‑	stând stătând stându‑ stătându‑	singular	plural
		(a) sta	stare	stat stătut statu‑ stătutu‑	stând stătând stându‑ stătându‑	stai stăi	stați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	stau	(să) stau	stăteam stam steteam	stătui stetei	stătusem stetesem
	a II-a (tu)	stai	(să) stai	stăteai stai steteai	stătuși steteși	stătuseși steteseși
	a III-a (el, ea)	stă	(să) stea steie	stătea sta stetea	stătu stete	stătuse stetese
plural	I (noi)	stăm	(să) stăm	stăteam stam steteam	stăturăm steterăm	stătuserăm stătusem steteserăm stetesem
	a II-a (voi)	stați	(să) stați	stăteați stați steteați	stăturăți steterăți	stătuserăți stătuseți steteserăți steteseți
	a III-a (ei, ele)	stau	(să) stea steie	stăteau stau steteau	stătură steteră	stătuseră steteseră

98. consta

verb (V98) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) consta	constare	constat constatu‑	constând constându‑	singular	plural
		(a) consta	constare	constat constatu‑	constând constându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	constă constă	(să) constea conste	consta	—	constase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	constau constă	(să) constea conste	constau	constară	constaseră

99. la

verb (VT99) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) la	lare	lăut lăutu‑	lând lându‑	singular	plural
		(a) la	lare	lăut lăutu‑	lând lându‑	lă	lați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	lau	(să) lau	lam	lăui	lăusem
	a II-a (tu)	lai	(să) lai	lai	lăuși	lăuseși
	a III-a (el, ea)	lă	(să) lea laie leie	la	lău	lăuse
plural	I (noi)	lăm	(să) lăm	lam	lăurăm	lăuserăm lăusem
	a II-a (voi)	lați	(să) lați	lați	lăurăți	lăuserăți lăuseți
	a III-a (ei, ele)	lau	(să) lea laie leie	lau	lăură	lăuseră

100. îngenunchea

verb (VT100)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngenunchea ‑ngenunchea	îngenunchere ‑ngenunchere	îngenuncheat ‑ngenuncheat îngenuncheatu‑ ‑ngenuncheatu‑	îngenunchind ‑ngenunchind îngenunchindu‑ ‑ngenunchindu‑	singular	plural
		(a) îngenunchea ‑ngenunchea	îngenunchere ‑ngenunchere	îngenuncheat ‑ngenuncheat îngenuncheatu‑ ‑ngenuncheatu‑	îngenunchind ‑ngenunchind îngenunchindu‑ ‑ngenunchindu‑	îngenunche ‑ngenunche	îngenuncheați ‑ngenuncheați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngenunchi ‑ngenunchi	(să) îngenunchi ‑ngenunchi	îngenuncheam ‑ngenuncheam	îngenuncheai ‑ngenuncheai	îngenuncheasem ‑ngenuncheasem
	a II-a (tu)	îngenunchi ‑ngenunchi	(să) îngenunchi ‑ngenunchi	îngenuncheai ‑ngenuncheai	îngenuncheași ‑ngenuncheași	îngenuncheaseși ‑ngenuncheaseși
	a III-a (el, ea)	îngenunche ‑ngenunche	(să) îngenunche ‑ngenunche	îngenunchea ‑ngenunchea	îngenunche ‑ngenunche	îngenunchease ‑ngenunchease
plural	I (noi)	îngenunchem ‑ngenunchem	(să) îngenunchem ‑ngenunchem	îngenuncheam ‑ngenuncheam	îngenunchearăm ‑ngenunchearăm	îngenuncheaserăm ‑ngenuncheaserăm îngenuncheasem ‑ngenuncheasem
	a II-a (voi)	îngenuncheați ‑ngenuncheați	(să) îngenuncheați ‑ngenuncheați	îngenuncheați ‑ngenuncheați	îngenunchearăți ‑ngenunchearăți	îngenuncheaserăți ‑ngenuncheaserăți îngenuncheaseți ‑ngenuncheaseți
	a III-a (ei, ele)	îngenunche ‑ngenunche	(să) îngenunche ‑ngenunche	îngenuncheau ‑ngenuncheau	îngenuncheară ‑ngenuncheară	îngenuncheaseră ‑ngenuncheaseră

101. deochea

verb (VT101) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deochea	deochere	deocheat deocheatu‑	deochind deochindu‑	singular	plural
		(a) deochea	deochere	deocheat deocheatu‑	deochind deochindu‑	deoache	deocheați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deochi	(să) deochi	deocheam	deocheai	deocheasem
	a II-a (tu)	deochi	(să) deochi	deocheai	deocheași	deocheaseși
	a III-a (el, ea)	deoache	(să) deoache	deochea	deoche	deochease
plural	I (noi)	deochem	(să) deochem	deocheam	deochearăm	deocheaserăm deocheasem
	a II-a (voi)	deocheați	(să) deocheați	deocheați	deochearăți	deocheaserăți deocheaseți
	a III-a (ei, ele)	deoache	(să) deoache	deocheau	deocheară	deocheaseră

102. învia

verb (VT102)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învia ‑nvia	înviere ‑nviere	înviat ‑nviat înviatu‑ ‑nviatu‑	înviind ‑nviind înviindu‑ ‑nviindu‑	singular	plural
		(a) învia ‑nvia	înviere ‑nviere	înviat ‑nviat înviatu‑ ‑nviatu‑	înviind ‑nviind înviindu‑ ‑nviindu‑	învie ‑nvie	înviați ‑nviați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învii ‑nvii	(să) învii ‑nvii	înviam ‑nviam	înviai ‑nviai	înviasem ‑nviasem
	a II-a (tu)	învii ‑nvii	(să) învii ‑nvii	înviai ‑nviai	înviași ‑nviași	înviaseși ‑nviaseși
	a III-a (el, ea)	învie ‑nvie	(să) învie ‑nvie	învia ‑nvia	învie ‑nvie	înviase ‑nviase
plural	I (noi)	înviem ‑nviem	(să) înviem ‑nviem	înviam ‑nviam	înviarăm ‑nviarăm	înviaserăm ‑nviaserăm înviasem ‑nviasem
	a II-a (voi)	înviați ‑nviați	(să) înviați ‑nviați	înviați ‑nviați	înviarăți ‑nviarăți	înviaserăți ‑nviaserăți înviaseți ‑nviaseți
	a III-a (ei, ele)	învie ‑nvie	(să) învie ‑nvie	înviau ‑nviau	înviară ‑nviară	înviaseră ‑nviaseră

103. apropia

verb (VT103) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) apropia	apropiere	apropiat apropiatu‑	apropiind apropiindu‑	singular	plural
		(a) apropia	apropiere	apropiat apropiatu‑	apropiind apropiindu‑	apropie	apropiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	apropii	(să) apropii	apropiam	apropiai	apropiasem
	a II-a (tu)	apropii	(să) apropii	apropiai	apropiași	apropiaseși
	a III-a (el, ea)	apropie	(să) apropie	apropia	apropie	apropiase
plural	I (noi)	apropiem	(să) apropiem	apropiam	apropiarăm	apropiaserăm apropiasem
	a II-a (voi)	apropiați	(să) apropiați	apropiați	apropiarăți	apropiaserăți apropiaseți
	a III-a (ei, ele)	apropie	(să) apropie	apropiau	apropiară	apropiaseră

104. încuia

verb (VT104) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încuia ‑ncuia	încuiere ‑ncuiere	încuiat ‑ncuiat încuiatu‑ ‑ncuiatu‑	încuind ‑ncuind încuindu‑ ‑ncuindu‑	singular	plural
		(a) încuia ‑ncuia	încuiere ‑ncuiere	încuiat ‑ncuiat încuiatu‑ ‑ncuiatu‑	încuind ‑ncuind încuindu‑ ‑ncuindu‑	încuie ‑ncuie	încuiați ‑ncuiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încui ‑ncui	(să) încui ‑ncui	încuiam ‑ncuiam	încuiai ‑ncuiai	încuiasem ‑ncuiasem
	a II-a (tu)	încui ‑ncui	(să) încui ‑ncui	încuiai ‑ncuiai	încuiași ‑ncuiași	încuiaseși ‑ncuiaseși
	a III-a (el, ea)	încuie ‑ncuie	(să) încuie ‑ncuie	încuia ‑ncuia	încuie ‑ncuie	încuiase ‑ncuiase
plural	I (noi)	încuiem ‑ncuiem	(să) încuiem ‑ncuiem	încuiam ‑ncuiam	încuiarăm ‑ncuiarăm	încuiaserăm ‑ncuiaserăm încuiasem ‑ncuiasem
	a II-a (voi)	încuiați ‑ncuiați	(să) încuiați ‑ncuiați	încuiați ‑ncuiați	încuiarăți ‑ncuiarăți	încuiaserăți ‑ncuiaserăți încuiaseți ‑ncuiaseți
	a III-a (ei, ele)	încuie ‑ncuie	(să) încuie ‑ncuie	încuiau ‑ncuiau	încuiară ‑ncuiară	încuiaseră ‑ncuiaseră

105. mângâia

verb (VT105) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mângâia	mângâiere	mângâiat mângâiatu‑	mângâind mângâindu‑	singular	plural
		(a) mângâia	mângâiere	mângâiat mângâiatu‑	mângâind mângâindu‑	mângâie	mângâiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mângâi	(să) mângâi	mângâiam	mângâiai	mângâiasem
	a II-a (tu)	mângâi	(să) mângâi	mângâiai	mângâiași	mângâiaseși
	a III-a (el, ea)	mângâie	(să) mângâie	mângâia	mângâie	mângâiase
plural	I (noi)	mângâiem	(să) mângâiem	mângâiam	mângâiarăm	mângâiaserăm mângâiasem
	a II-a (voi)	mângâiați	(să) mângâiați	mângâiați	mângâiarăți	mângâiaserăți mângâiaseți
	a III-a (ei, ele)	mângâie	(să) mângâie	mângâiau	mângâiară	mângâiaseră

106. tăia

verb (VT106) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tăia	tăiere	tăiat tăiatu‑	tăind tăindu‑	singular	plural
		(a) tăia	tăiere	tăiat tăiatu‑	tăind tăindu‑	taie	tăiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tai	(să) tai	tăiam	tăiai	tăiasem
	a II-a (tu)	tai	(să) tai	tăiai	tăiași	tăiaseși
	a III-a (el, ea)	taie	(să) taie	tăia	tăie	tăiase
plural	I (noi)	tăiem	(să) tăiem	tăiam	tăiarăm	tăiaserăm tăiasem
	a II-a (voi)	tăiați	(să) tăiați	tăiați	tăiarăți	tăiaserăți tăiaseți
	a III-a (ei, ele)	taie	(să) taie	tăiau	tăiară	tăiaseră

107. încovoia

verb (VT107) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încovoia ‑ncovoia	încovoiere ‑ncovoiere	încovoiat ‑ncovoiat încovoiatu‑ ‑ncovoiatu‑	încovoind ‑ncovoind încovoindu‑ ‑ncovoindu‑	singular	plural
		(a) încovoia ‑ncovoia	încovoiere ‑ncovoiere	încovoiat ‑ncovoiat încovoiatu‑ ‑ncovoiatu‑	încovoind ‑ncovoind încovoindu‑ ‑ncovoindu‑	încovoaie ‑ncovoaie	încovoiați ‑ncovoiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încovoi ‑ncovoi	(să) încovoi ‑ncovoi	încovoiam ‑ncovoiam	încovoiai ‑ncovoiai	încovoiasem ‑ncovoiasem
	a II-a (tu)	încovoi ‑ncovoi	(să) încovoi ‑ncovoi	încovoiai ‑ncovoiai	încovoiași ‑ncovoiași	încovoiaseși ‑ncovoiaseși
	a III-a (el, ea)	încovoaie ‑ncovoaie	(să) încovoaie ‑ncovoaie	încovoia ‑ncovoia	încovoie ‑ncovoie	încovoiase ‑ncovoiase
plural	I (noi)	încovoiem ‑ncovoiem	(să) încovoiem ‑ncovoiem	încovoiam ‑ncovoiam	încovoiarăm ‑ncovoiarăm	încovoiaserăm ‑ncovoiaserăm încovoiasem ‑ncovoiasem
	a II-a (voi)	încovoiați ‑ncovoiați	(să) încovoiați ‑ncovoiați	încovoiați ‑ncovoiați	încovoiarăți ‑ncovoiarăți	încovoiaserăți ‑ncovoiaserăți încovoiaseți ‑ncovoiaseți
	a III-a (ei, ele)	încovoaie ‑ncovoaie	(să) încovoaie ‑ncovoaie	încovoiau ‑ncovoiau	încovoiară ‑ncovoiară	încovoiaseră ‑ncovoiaseră

108. muia

verb (VT108) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) muia	muiere	muiat muiatu‑	muind muindu‑	singular	plural
		(a) muia	muiere	muiat muiatu‑	muind muindu‑	moaie	muiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	moi	(să) moi	muiam	muiai	muiasem
	a II-a (tu)	moi	(să) moi	muiai	muiași	muiaseși
	a III-a (el, ea)	moaie	(să) moaie	muia	muie	muiase
plural	I (noi)	muiem	(să) muiem	muiam	muiarăm	muiaserăm muiasem
	a II-a (voi)	muiați	(să) muiați	muiați	muiarăți	muiaserăți muiaseți
	a III-a (ei, ele)	moaie	(să) moaie	muiau	muiară	muiaseră

109. lua

verb (VT109) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) lua	luare	luat luatu‑	luând luându‑	singular	plural
		(a) lua	luare	luat luatu‑	luând luându‑	ia	luați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	iau	(să) iau	luam	luai	luasem
	a II-a (tu)	iei	(să) iei	luai	luași	luaseși
	a III-a (el, ea)	ia	(să) ia ieie	lua	luă	luase
plural	I (noi)	luăm	(să) luăm	luam	luarăm	luaserăm luasem
	a II-a (voi)	luați	(să) luați	luați	luarăți	luaserăți luaseți
	a III-a (ei, ele)	iau	(să) ia ieie	luau	luară	luaseră

110. continua

verb (VT110) Nerec. ind., conj. prez. pers. I sg.: continuu.		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) continua	continuare	continuat continuatu‑	continuând continuându‑	singular	plural
		(a) continua	continuare	continuat continuatu‑	continuând continuându‑	continuă	continuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	continuu continui	(să) continuu continui	continuam	continuai	continuasem
	a II-a (tu)	continui	(să) continui	continuai	continuași	continuaseși
	a III-a (el, ea)	continuă	(să) continue	continua	continuă	continuase
plural	I (noi)	continuăm	(să) continuăm	continuam	continuarăm	continuaserăm continuasem
	a II-a (voi)	continuați	(să) continuați	continuați	continuarăți	continuaserăți continuaseți
	a III-a (ei, ele)	continuă	(să) continue	continuau	continuară	continuaseră

111. ploua

verb (V111) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ploua	plouare	plouat plouatu‑	plouând plouându‑	singular	plural
		(a) ploua	plouare	plouat plouatu‑	plouând plouându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	plouă	(să) plouă ploaie	ploua	plouă	plouase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

112. oua

verb (VT112) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) oua	ouare	ouat ouatu‑	ouând ouându‑	singular	plural
		(a) oua	ouare	ouat ouatu‑	ouând ouându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	ouă	(să) ouă	oua	ouă	ouase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	ouă	(să) ouă	ouau	ouară	ouaseră

201. forma

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) forma	formare	format formatu‑	formând formându‑	singular	plural
		(a) forma	formare	format formatu‑	formând formându‑	formează	formați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	formez	(să) formez	formam	formai	formasem
	a II-a (tu)	formezi	(să) formezi	formai	formași	formaseși
	a III-a (el, ea)	formează	(să) formeze	forma	formă	formase
plural	I (noi)	formăm	(să) formăm	formam	formarăm	formaserăm formasem
	a II-a (voi)	formați	(să) formați	formați	formarăți	formaserăți formaseți
	a III-a (ei, ele)	formează	(să) formeze	formau	formară	formaseră

202. afișa

verb (VT202) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) afișa	afișare	afișat afișatu‑	afișând afișându‑	singular	plural
		(a) afișa	afișare	afișat afișatu‑	afișând afișându‑	afișează	afișați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	afișez	(să) afișez	afișam	afișai	afișasem
	a II-a (tu)	afișezi	(să) afișezi	afișai	afișași	afișaseși
	a III-a (el, ea)	afișează	(să) afișeze	afișa	afișă	afișase
plural	I (noi)	afișăm	(să) afișăm	afișam	afișarăm	afișaserăm afișasem
	a II-a (voi)	afișați	(să) afișați	afișați	afișarăți	afișaserăți afișaseți
	a III-a (ei, ele)	afișează	(să) afișeze	afișau	afișară	afișaseră

203. aranja

verb (VT203) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) aranja	aranjare	aranjat aranjatu‑	aranjând aranjându‑	singular	plural
		(a) aranja	aranjare	aranjat aranjatu‑	aranjând aranjându‑	aranjează	aranjați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aranjez	(să) aranjez	aranjam	aranjai	aranjasem
	a II-a (tu)	aranjezi	(să) aranjezi	aranjai	aranjași	aranjaseși
	a III-a (el, ea)	aranjează	(să) aranjeze	aranja	aranjă	aranjase
plural	I (noi)	aranjăm	(să) aranjăm	aranjam	aranjarăm	aranjaserăm aranjasem
	a II-a (voi)	aranjați	(să) aranjați	aranjați	aranjarăți	aranjaserăți aranjaseți
	a III-a (ei, ele)	aranjează	(să) aranjeze	aranjau	aranjară	aranjaseră

204. bloca

verb (VT204) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bloca	blocare	blocat blocatu‑	blocând blocându‑	singular	plural
		(a) bloca	blocare	blocat blocatu‑	blocând blocându‑	blochează	blocați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	blochez	(să) blochez	blocam	blocai	blocasem
	a II-a (tu)	blochezi	(să) blochezi	blocai	blocași	blocaseși
	a III-a (el, ea)	blochează	(să) blocheze	bloca	blocă	blocase
plural	I (noi)	blocăm	(să) blocăm	blocam	blocarăm	blocaserăm blocasem
	a II-a (voi)	blocați	(să) blocați	blocați	blocarăți	blocaserăți blocaseți
	a III-a (ei, ele)	blochează	(să) blocheze	blocau	blocară	blocaseră

205. naviga

verb (V205) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) naviga	navigare	navigat navigatu‑	navigând navigându‑	singular	plural
		(a) naviga	navigare	navigat navigatu‑	navigând navigându‑	navighează	navigați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	navighez	(să) navighez	navigam	navigai	navigasem
	a II-a (tu)	navighezi	(să) navighezi	navigai	navigași	navigaseși
	a III-a (el, ea)	navighează	(să) navigheze	naviga	navigă	navigase
plural	I (noi)	navigăm	(să) navigăm	navigam	navigarăm	navigaserăm navigasem
	a II-a (voi)	navigați	(să) navigați	navigați	navigarăți	navigaserăți navigaseți
	a III-a (ei, ele)	navighează	(să) navigheze	navigau	navigară	navigaseră

206. adevăra

verb (VT206)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adevăra	adevărare	adevărat adevăratu‑	adevărând adevărându‑	singular	plural
		(a) adevăra	adevărare	adevărat adevăratu‑	adevărând adevărându‑	adeverează	adevărați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adeverez	(să) adeverez	adevăram	adevărai	adevărasem
	a II-a (tu)	adeverezi	(să) adeverezi	adevărai	adevărași	adevăraseși
	a III-a (el, ea)	adeverează	(să) adevereze	adevăra	adevără	adevărase
plural	I (noi)	adevărăm	(să) adevărăm	adevăram	adevărarăm	adevăraserăm adevărasem
	a II-a (voi)	adevărați	(să) adevărați	adevărați	adevărarăți	adevăraserăți adevăraseți
	a III-a (ei, ele)	adeverează	(să) adevereze	adevărau	adevărară	adevăraseră

207. cuvânta

verb (VT207)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cuvânta	cuvântare	cuvântat cuvântatu‑	cuvântând cuvântându‑	singular	plural
		(a) cuvânta	cuvântare	cuvântat cuvântatu‑	cuvântând cuvântându‑	cuvintează	cuvântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cuvintez	(să) cuvintez	cuvântam	cuvântai	cuvântasem
	a II-a (tu)	cuvintezi	(să) cuvintezi	cuvântai	cuvântași	cuvântaseși
	a III-a (el, ea)	cuvintează	(să) cuvinteze	cuvânta	cuvântă	cuvântase
plural	I (noi)	cuvântăm	(să) cuvântăm	cuvântam	cuvântarăm	cuvântaserăm cuvântasem
	a II-a (voi)	cuvântați	(să) cuvântați	cuvântați	cuvântarăți	cuvântaserăți cuvântaseți
	a III-a (ei, ele)	cuvintează	(să) cuvinteze	cuvântau	cuvântară	cuvântaseră

208. îngenunchea

verb (VT208) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngenunchea ‑ngenunchea	îngenunchere ‑ngenunchere	îngenuncheat ‑ngenuncheat îngenuncheatu‑ ‑ngenuncheatu‑	îngenunchind ‑ngenunchind îngenunchindu‑ ‑ngenunchindu‑	singular	plural
		(a) îngenunchea ‑ngenunchea	îngenunchere ‑ngenunchere	îngenuncheat ‑ngenuncheat îngenuncheatu‑ ‑ngenuncheatu‑	îngenunchind ‑ngenunchind îngenunchindu‑ ‑ngenunchindu‑	îngenunchează ‑ngenunchează	îngenuncheați ‑ngenuncheați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngenunchez ‑ngenunchez	(să) îngenunchez ‑ngenunchez	îngenuncheam ‑ngenuncheam	îngenuncheai ‑ngenuncheai	îngenuncheasem ‑ngenuncheasem
	a II-a (tu)	îngenunchezi ‑ngenunchezi	(să) îngenunchezi ‑ngenunchezi	îngenuncheai ‑ngenuncheai	îngenuncheași ‑ngenuncheași	îngenuncheaseși ‑ngenuncheaseși
	a III-a (el, ea)	îngenunchează ‑ngenunchează	(să) îngenuncheze ‑ngenuncheze	îngenunchea ‑ngenunchea	îngenunche ‑ngenunche	îngenunchease ‑ngenunchease
plural	I (noi)	îngenunchem ‑ngenunchem	(să) îngenunchem ‑ngenunchem	îngenuncheam ‑ngenuncheam	îngenunchearăm ‑ngenunchearăm	îngenuncheaserăm ‑ngenuncheaserăm îngenuncheasem ‑ngenuncheasem
	a II-a (voi)	îngenuncheați ‑ngenuncheați	(să) îngenuncheați ‑ngenuncheați	îngenuncheați ‑ngenuncheați	îngenunchearăți ‑ngenunchearăți	îngenuncheaserăți ‑ngenuncheaserăți îngenuncheaseți ‑ngenuncheaseți
	a III-a (ei, ele)	îngenunchează ‑ngenunchează	(să) îngenuncheze ‑ngenuncheze	îngenuncheau ‑ngenuncheau	îngenuncheară ‑ngenuncheară	îngenuncheaseră ‑ngenuncheaseră

209. veghea

verb (VT209) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) veghea	veghere	vegheat vegheatu‑	veghind veghindu‑	singular	plural
		(a) veghea	veghere	vegheat vegheatu‑	veghind veghindu‑	veghează	vegheați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	veghez	(să) veghez	vegheam	vegheai	vegheasem
	a II-a (tu)	veghezi	(să) veghezi	vegheai	vegheași	vegheaseși
	a III-a (el, ea)	veghează	(să) vegheze	veghea	veghe	veghease
plural	I (noi)	veghem	(să) veghem	vegheam	veghearăm	vegheaserăm vegheasem
	a II-a (voi)	vegheați	(să) vegheați	vegheați	veghearăți	vegheaserăți vegheaseți
	a III-a (ei, ele)	veghează	(să) vegheze	vegheau	vegheară	vegheaseră

210. crea

verb (VT210) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crea	creare	creat creatu‑	creând creându‑	singular	plural
		(a) crea	creare	creat creatu‑	creând creându‑	creează	creați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	creez	(să) creez	cream	creai	creasem
	a II-a (tu)	creezi	(să) creezi	creai	creași	creaseși
	a III-a (el, ea)	creează	(să) creeze	crea	creă	crease
plural	I (noi)	creăm	(să) creăm	cream	crearăm	creaserăm creasem
	a II-a (voi)	creați	(să) creați	creați	crearăți	creaserăți creaseți
	a III-a (ei, ele)	creează	(să) creeze	creau	creară	creaseră

211. copia

verb (VT211) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) copia	copiere	copiat copiatu‑	copiind copiindu‑	singular	plural
		(a) copia	copiere	copiat copiatu‑	copiind copiindu‑	copiază	copiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	copiez	(să) copiez	copiam	copiai	copiasem
	a II-a (tu)	copiezi	(să) copiezi	copiai	copiași	copiaseși
	a III-a (el, ea)	copiază	(să) copieze	copia	copie	copiase
plural	I (noi)	copiem	(să) copiem	copiam	copiarăm	copiaserăm copiasem
	a II-a (voi)	copiați	(să) copiați	copiați	copiarăți	copiaserăți copiaseți
	a III-a (ei, ele)	copiază	(să) copieze	copiau	copiară	copiaseră

212. trunchia

verb (VT212)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trunchia	trunchiere	trunchiat trunchiatu‑	trunchiind trunchiindu‑	singular	plural
		(a) trunchia	trunchiere	trunchiat trunchiatu‑	trunchiind trunchiindu‑	trunchiază	trunchiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trunchiez	(să) trunchiez	trunchiam	trunchiai	trunchiasem
	a II-a (tu)	trunchiezi	(să) trunchiezi	trunchiai	trunchiași	trunchiaseși
	a III-a (el, ea)	trunchiază	(să) trunchieze	trunchia	trunchie	trunchiase
plural	I (noi)	trunchiem	(să) trunchiem	trunchiam	trunchiarăm	trunchiaserăm trunchiasem
	a II-a (voi)	trunchiați	(să) trunchiați	trunchiați	trunchiarăți	trunchiaserăți trunchiaseți
	a III-a (ei, ele)	trunchiază	(să) trunchieze	trunchiau	trunchiară	trunchiaseră

213. întemeia

verb (VT213) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) întemeia ‑ntemeia	întemeiere ‑ntemeiere	întemeiat ‑ntemeiat întemeiatu‑ ‑ntemeiatu‑	întemeind ‑ntemeind întemeindu‑ ‑ntemeindu‑	singular	plural
		(a) întemeia ‑ntemeia	întemeiere ‑ntemeiere	întemeiat ‑ntemeiat întemeiatu‑ ‑ntemeiatu‑	întemeind ‑ntemeind întemeindu‑ ‑ntemeindu‑	întemeiază ‑ntemeiază	întemeiați ‑ntemeiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	întemeiez ‑ntemeiez	(să) întemeiez ‑ntemeiez	întemeiam ‑ntemeiam	întemeiai ‑ntemeiai	întemeiasem ‑ntemeiasem
	a II-a (tu)	întemeiezi ‑ntemeiezi	(să) întemeiezi ‑ntemeiezi	întemeiai ‑ntemeiai	întemeiași ‑ntemeiași	întemeiaseși ‑ntemeiaseși
	a III-a (el, ea)	întemeiază ‑ntemeiază	(să) întemeieze ‑ntemeieze	întemeia ‑ntemeia	întemeie ‑ntemeie	întemeiase ‑ntemeiase
plural	I (noi)	întemeiem ‑ntemeiem	(să) întemeiem ‑ntemeiem	întemeiam ‑ntemeiam	întemeiarăm ‑ntemeiarăm	întemeiaserăm ‑ntemeiaserăm întemeiasem ‑ntemeiasem
	a II-a (voi)	întemeiați ‑ntemeiați	(să) întemeiați ‑ntemeiați	întemeiați ‑ntemeiați	întemeiarăți ‑ntemeiarăți	întemeiaserăți ‑ntemeiaserăți întemeiaseți ‑ntemeiaseți
	a III-a (ei, ele)	întemeiază ‑ntemeiază	(să) întemeieze ‑ntemeieze	întemeiau ‑ntemeiau	întemeiară ‑ntemeiară	întemeiaseră ‑ntemeiaseră

214. accentua

verb (VT214) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) accentua	accentuare	accentuat accentuatu‑	accentuând accentuându‑	singular	plural
		(a) accentua	accentuare	accentuat accentuatu‑	accentuând accentuându‑	accentuează	accentuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	accentuez	(să) accentuez	accentuam	accentuai	accentuasem
	a II-a (tu)	accentuezi	(să) accentuezi	accentuai	accentuași	accentuaseși
	a III-a (el, ea)	accentuează	(să) accentueze	accentua	accentuă	accentuase
plural	I (noi)	accentuăm	(să) accentuăm	accentuam	accentuarăm	accentuaserăm accentuasem
	a II-a (voi)	accentuați	(să) accentuați	accentuați	accentuarăți	accentuaserăți accentuaseți
	a III-a (ei, ele)	accentuează	(să) accentueze	accentuau	accentuară	accentuaseră

215. înșeua

verb (VT215) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înșeua ‑nșeua	înșeuare ‑nșeuare	înșeuat ‑nșeuat înșeuatu‑ ‑nșeuatu‑	înșeuând ‑nșeuând înșeuându‑ ‑nșeuându‑	singular	plural
		(a) înșeua ‑nșeua	înșeuare ‑nșeuare	înșeuat ‑nșeuat înșeuatu‑ ‑nșeuatu‑	înșeuând ‑nșeuând înșeuându‑ ‑nșeuându‑	înșeuază ‑nșeuază înșeuează ‑nșeuează	înșeuați ‑nșeuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înșeuez ‑nșeuez	(să) înșeuez ‑nșeuez	înșeuam ‑nșeuam	înșeuai ‑nșeuai	înșeuasem ‑nșeuasem
	a II-a (tu)	înșeuezi ‑nșeuezi	(să) înșeuezi ‑nșeuezi	înșeuai ‑nșeuai	înșeuași ‑nșeuași	înșeuaseși ‑nșeuaseși
	a III-a (el, ea)	înșeuază ‑nșeuază înșeuează ‑nșeuează	(să) înșeueze ‑nșeueze	înșeua ‑nșeua	înșeuă ‑nșeuă	înșeuase ‑nșeuase
plural	I (noi)	înșeuăm ‑nșeuăm	(să) înșeuăm ‑nșeuăm	înșeuam ‑nșeuam	înșeuarăm ‑nșeuarăm	înșeuaserăm ‑nșeuaserăm înșeuasem ‑nșeuasem
	a II-a (voi)	înșeuați ‑nșeuați	(să) înșeuați ‑nșeuați	înșeuați ‑nșeuați	înșeuarăți ‑nșeuarăți	înșeuaserăți ‑nșeuaserăți înșeuaseți ‑nșeuaseți
	a III-a (ei, ele)	înșeuază ‑nșeuază înșeuează ‑nșeuează	(să) înșeueze ‑nșeueze	înșeuau ‑nșeuau	înșeuară ‑nșeuară	înșeuaseră ‑nșeuaseră

301. dormi

verb (V301) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dormi	dormire	dormit dormitu‑	dormind dormindu‑	singular	plural
		(a) dormi	dormire	dormit dormitu‑	dormind dormindu‑	dormi	dormiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dorm	(să) dorm	dormeam	dormii	dormisem
	a II-a (tu)	dormi	(să) dormi	dormeai	dormiși	dormiseși
	a III-a (el, ea)	doarme	(să) doarmă	dormea	dormi	dormise
plural	I (noi)	dormim	(să) dormim	dormeam	dormirăm	dormiserăm dormisem
	a II-a (voi)	dormiți	(să) dormiți	dormeați	dormirăți	dormiserăți dormiseți
	a III-a (ei, ele)	dorm	(să) doarmă	dormeau	dormiră	dormiseră

302. adormi

verb (VT302) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adormi	adormire	adormit adormitu‑	adormind adormindu‑	singular	plural
		(a) adormi	adormire	adormit adormitu‑	adormind adormindu‑	adormi adoarme-	adormiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adorm	(să) adorm	adormeam	adormii	adormisem
	a II-a (tu)	adormi	(să) adormi	adormeai	adormiși	adormiseși
	a III-a (el, ea)	adoarme	(să) adoarmă	adormea	adormi	adormise
plural	I (noi)	adormim	(să) adormim	adormeam	adormirăm	adormiserăm adormisem
	a II-a (voi)	adormiți	(să) adormiți	adormeați	adormirăți	adormiserăți adormiseți
	a III-a (ei, ele)	adorm	(să) adoarmă	adormeau	adormiră	adormiseră

303. sorbi

verb (VT303) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sorbi	sorbire	sorbit sorbitu‑	sorbind sorbindu‑	singular	plural
		(a) sorbi	sorbire	sorbit sorbitu‑	sorbind sorbindu‑	soarbe	sorbiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sorb	(să) sorb	sorbeam	sorbii	sorbisem
	a II-a (tu)	sorbi	(să) sorbi	sorbeai	sorbiși	sorbiseși
	a III-a (el, ea)	soarbe	(să) soarbă	sorbea	sorbi	sorbise
plural	I (noi)	sorbim	(să) sorbim	sorbeam	sorbirăm	sorbiserăm sorbisem
	a II-a (voi)	sorbiți	(să) sorbiți	sorbeați	sorbirăți	sorbiserăți sorbiseți
	a III-a (ei, ele)	sorb	(să) soarbă	sorbeau	sorbiră	sorbiseră

304. muri

verb (V304) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) muri	murire	murit muritu‑	murind murindu‑	singular	plural
		(a) muri	murire	murit muritu‑	murind murindu‑	mori	muriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mor	(să) mor	muream	murii	murisem
	a II-a (tu)	mori	(să) mori	mureai	muriși	muriseși
	a III-a (el, ea)	moare	(să) moară	murea	muri	murise
plural	I (noi)	murim	(să) murim	muream	murirăm	muriserăm murisem
	a II-a (voi)	muriți	(să) muriți	mureați	murirăți	muriserăți muriseți
	a III-a (ei, ele)	mor	(să) moară	mureau	muriră	muriseră

305. învârti

verb (VT305)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învârti ‑nvârti	învârtire ‑nvârtire	învârtit ‑nvârtit învârtitu‑ ‑nvârtitu‑	învârtind ‑nvârtind învârtindu‑ ‑nvârtindu‑	singular	plural
		(a) învârti ‑nvârti	învârtire ‑nvârtire	învârtit ‑nvârtit învârtitu‑ ‑nvârtitu‑	învârtind ‑nvârtind învârtindu‑ ‑nvârtindu‑	învârte ‑nvârte	învârtiți ‑nvârtiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învârt ‑nvârt	(să) învârt ‑nvârt	învârteam ‑nvârteam	învârtii ‑nvârtii	învârtisem ‑nvârtisem
	a II-a (tu)	învârți ‑nvârți	(să) învârți ‑nvârți	învârteai ‑nvârteai	învârtiși ‑nvârtiși	învârtiseși ‑nvârtiseși
	a III-a (el, ea)	învârte ‑nvârte	(să) învârtă ‑nvârtă	învârtea ‑nvârtea	învârti ‑nvârti	învârtise ‑nvârtise
plural	I (noi)	învârtim ‑nvârtim	(să) învârtim ‑nvârtim	învârteam ‑nvârteam	învârtirăm ‑nvârtirăm	învârtiserăm ‑nvârtiserăm învârtisem ‑nvârtisem
	a II-a (voi)	învârtiți ‑nvârtiți	(să) învârtiți ‑nvârtiți	învârteați ‑nvârteați	învârtirăți ‑nvârtirăți	învârtiserăți ‑nvârtiserăți învârtiseți ‑nvârtiseți
	a III-a (ei, ele)	învârt ‑nvârt	(să) învârtă ‑nvârtă	învârteau ‑nvârteau	învârtiră ‑nvârtiră	învârtiseră ‑nvârtiseră

306. înghiți

verb (VT306) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înghiți ‑nghiți	înghițire ‑nghițire	înghițit ‑nghițit înghițitu‑ ‑nghițitu‑	înghițind ‑nghițind înghițindu‑ ‑nghițindu‑	singular	plural
		(a) înghiți ‑nghiți	înghițire ‑nghițire	înghițit ‑nghițit înghițitu‑ ‑nghițitu‑	înghițind ‑nghițind înghițindu‑ ‑nghițindu‑	înghite ‑nghite	înghițiți ‑nghițiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înghit ‑nghit	(să) înghit ‑nghit	înghițeam ‑nghițeam	înghiții ‑nghiții	înghițisem ‑nghițisem
	a II-a (tu)	înghiți ‑nghiți	(să) înghiți ‑nghiți	înghițeai ‑nghițeai	înghițiși ‑nghițiși	înghițiseși ‑nghițiseși
	a III-a (el, ea)	înghite ‑nghite	(să) înghită ‑nghită	înghițea ‑nghițea	înghiți ‑nghiți	înghițise ‑nghițise
plural	I (noi)	înghițim ‑nghițim	(să) înghițim ‑nghițim	înghițeam ‑nghițeam	înghițirăm ‑nghițirăm	înghițiserăm ‑nghițiserăm înghițisem ‑nghițisem
	a II-a (voi)	înghițiți ‑nghițiți	(să) înghițiți ‑nghițiți	înghițeați ‑nghițeați	înghițirăți ‑nghițirăți	înghițiserăți ‑nghițiserăți înghițiseți ‑nghițiseți
	a III-a (ei, ele)	înghit ‑nghit	(să) înghită ‑nghită	înghițeau ‑nghițeau	înghițiră ‑nghițiră	înghițiseră ‑nghițiseră

306.1. repeți

verb (VT306.1) Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a repeta.		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) repeți	repețire	repețit repețitu‑	repețind repețindu‑	singular	plural
		(a) repeți	repețire	repețit repețitu‑	repețind repețindu‑	—	repețiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	repeț	(să) repeț	repețeam	repeții	repețisem
	a II-a (tu)	repeți	(să) repeți	repețeai	repețiși	repețiseși
	a III-a (el, ea)	—	—	repețea	repeți	repețise
plural	I (noi)	repețim	(să) repețim	repețeam	repețirăm	repețiserăm repețisem
	a II-a (voi)	repețiți	(să) repețiți	repețeați	repețirăți	repețiserăți repețiseți
	a III-a (ei, ele)	—	—	repețeau	repețiră	repețiseră

307. ascuți

verb (VT307)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ascuți	ascuțire	ascuțit ascuțitu‑	ascuțind ascuțindu‑	singular	plural
		(a) ascuți	ascuțire	ascuțit ascuțitu‑	ascuțind ascuțindu‑	ascute	ascuțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ascut	(să) ascut	ascuțeam	ascuții	ascuțisem
	a II-a (tu)	ascuți	(să) ascuți	ascuțeai	ascuțiși	ascuțiseși
	a III-a (el, ea)	ascute	(să) ascută ascuță	ascuțea	ascuți	ascuțise
plural	I (noi)	ascuțim	(să) ascuțim	ascuțeam	ascuțirăm	ascuțiserăm ascuțisem
	a II-a (voi)	ascuțiți	(să) ascuțiți	ascuțeați	ascuțirăți	ascuțiserăți ascuțiseți
	a III-a (ei, ele)	ascut	(să) ascută ascuță	ascuțeau	ascuțiră	ascuțiseră

308. puți

verb (V308) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) puți	puțire	puțit puțitu‑	puțind puțindu‑	singular	plural
		(a) puți	puțire	puțit puțitu‑	puțind puțindu‑	puți pute	puțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	put	(să) put	puțeam	puții	puțisem
	a II-a (tu)	puți	(să) puți	puțeai	puțiși	puțiseși
	a III-a (el, ea)	pute	(să) pută	puțea	puți	puțise
plural	I (noi)	puțim	(să) puțim	puțeam	puțirăm	puțiserăm puțisem
	a II-a (voi)	puțiți	(să) puțiți	puțeați	puțirăți	puțiserăți puțiseți
	a III-a (ei, ele)	put	(să) pută	puțeau	puțiră	puțiseră

309. simți

verb (VT309) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) simți	simțire	simțit simțitu‑	simțind simțindu‑	singular	plural
		(a) simți	simțire	simțit simțitu‑	simțind simțindu‑	simți simte-	simțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	simt simț	(să) simt simț	simțeam	simții	simțisem
	a II-a (tu)	simți	(să) simți	simțeai	simțiși	simțiseși
	a III-a (el, ea)	simte	(să) simtă simță	simțea	simți	simțise
plural	I (noi)	simțim	(să) simțim	simțeam	simțirăm	simțiserăm simțisem
	a II-a (voi)	simțiți	(să) simțiți	simțeați	simțirăți	simțiserăți simțiseți
	a III-a (ei, ele)	simt	(să) simtă simță	simțeau	simțiră	simțiseră

310. auzi

verb (VT310) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) auzi	auzire	auzit auzitu‑	auzind auzindu‑	singular	plural
		(a) auzi	auzire	auzit auzitu‑	auzind auzindu‑	auzi aude-	auziți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aud auz	(să) aud auz	auzeam	auzii	auzisem
	a II-a (tu)	auzi	(să) auzi	auzeai	auziși	auziseși
	a III-a (el, ea)	aude	(să) audă auză	auzea	auzi	auzise
plural	I (noi)	auzim	(să) auzim	auzeam	auzirăm	auziserăm auzisem
	a II-a (voi)	auziți	(să) auziți	auzeați	auzirăți	auziserăți auziseți
	a III-a (ei, ele)	aud	(să) audă auză	auzeau	auziră	auziseră

311. fugi

verb (V311) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fugi	fugire	fugit fugitu‑	fugind fugând fugindu‑ fugându‑	singular	plural
		(a) fugi	fugire	fugit fugitu‑	fugind fugând fugindu‑ fugându‑	fugi	fugiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fug	(să) fug	fugeam	fugii	fugisem
	a II-a (tu)	fugi	(să) fugi	fugeai	fugiși	fugiseși
	a III-a (el, ea)	fuge	(să) fugă	fugea	fugi	fugise
plural	I (noi)	fugim	(să) fugim	fugeam	fugirăm	fugiserăm fugisem
	a II-a (voi)	fugiți	(să) fugiți	fugeați	fugirăți	fugiserăți fugiseți
	a III-a (ei, ele)	fug	(să) fugă	fugeau	fugiră	fugiseră

312. mugi

verb (V312)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mugi	mugire	mugit mugitu‑	mugind mugindu‑	singular	plural
		(a) mugi	mugire	mugit mugitu‑	mugind mugindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	muge	(să) mugă	mugea	mugi	mugise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	mug	(să) mugă	mugeau	mugiră	mugiseră

313. răsări

verb (V313) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răsări	răsărire	răsărit răsăritu‑	răsărind răsărindu‑	singular	plural
		(a) răsări	răsărire	răsărit răsăritu‑	răsărind răsărindu‑	răsari	răsăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	răsar	(să) răsar	răsăream	răsării	răsărisem
	a II-a (tu)	răsari	(să) răsari	răsăreai	răsăriși	răsăriseși
	a III-a (el, ea)	răsare	(să) răsară	răsărea	răsări	răsărise
plural	I (noi)	răsărim	(să) răsărim	răsăream	răsărirăm	răsăriserăm răsărisem
	a II-a (voi)	răsăriți	(să) răsăriți	răsăreați	răsărirăți	răsăriserăți răsăriseți
	a III-a (ei, ele)	răsar	(să) răsară	răsăreau	răsăriră	răsăriseră

314. împărți

verb (VT314) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împărți ‑mpărți	împărțire ‑mpărțire	împărțit ‑mpărțit împărțitu‑ ‑mpărțitu‑	împărțind ‑mpărțind împărțindu‑ ‑mpărțindu‑	singular	plural
		(a) împărți ‑mpărți	împărțire ‑mpărțire	împărțit ‑mpărțit împărțitu‑ ‑mpărțitu‑	împărțind ‑mpărțind împărțindu‑ ‑mpărțindu‑	împarte ‑mparte	împărțiți ‑mpărțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împart ‑mpart	(să) împart ‑mpart	împărțeam ‑mpărțeam	împărții ‑mpărții	împărțisem ‑mpărțisem
	a II-a (tu)	împarți ‑mparți	(să) împarți ‑mparți	împărțeai ‑mpărțeai	împărțiși ‑mpărțiși	împărțiseși ‑mpărțiseși
	a III-a (el, ea)	împarte ‑mparte	(să) împartă ‑mpartă	împărțea ‑mpărțea	împărți ‑mpărți	împărțise ‑mpărțise
plural	I (noi)	împărțim ‑mpărțim	(să) împărțim ‑mpărțim	împărțeam ‑mpărțeam	împărțirăm ‑mpărțirăm	împărțiserăm ‑mpărțiserăm împărțisem ‑mpărțisem
	a II-a (voi)	împărțiți ‑mpărțiți	(să) împărțiți ‑mpărțiți	împărțeați ‑mpărțeați	împărțirăți ‑mpărțirăți	împărțiserăți ‑mpărțiserăți împărțiseți ‑mpărțiseți
	a III-a (ei, ele)	împart ‑mpart	(să) împartă ‑mpartă	împărțeau ‑mpărțeau	împărțiră ‑mpărțiră	împărțiseră ‑mpărțiseră

315. repezi

verb (VT315) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) repezi	repezire	repezit repezitu‑	repezind repezindu‑	singular	plural
		(a) repezi	repezire	repezit repezitu‑	repezind repezindu‑	repede	repeziți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	reped repez	(să) reped repez	repezeam	repezii	repezisem
	a II-a (tu)	repezi	(să) repezi	repezeai	repeziși	repeziseși
	a III-a (el, ea)	repede	(să) repeadă repează	repezea	repezi	repezise
plural	I (noi)	repezim	(să) repezim	repezeam	repezirăm	repeziserăm repezisem
	a II-a (voi)	repeziți	(să) repeziți	repezeați	repezirăți	repeziserăți repeziseți
	a III-a (ei, ele)	reped	(să) repeadă repează	repezeau	repeziră	repeziseră

316. socoti

verb (VT316)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) socoti	socotire	socotit socotitu‑	socotind socotindu‑	singular	plural
		(a) socoti	socotire	socotit socotitu‑	socotind socotindu‑	socoate	socotiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	socot	(să) socot	socoteam	socotii	socotisem
	a II-a (tu)	socoți	(să) socoți	socoteai	socotiși	socotiseși
	a III-a (el, ea)	socoate	(să) socoată socoață	socotea	socoti	socotise
plural	I (noi)	socotim	(să) socotim	socoteam	socotirăm	socotiserăm socotisem
	a II-a (voi)	socotiți	(să) socotiți	socoteați	socotirăți	socotiserăți socotiseți
	a III-a (ei, ele)	socot	(să) socoată socoață	socoteau	socotiră	socotiseră

316.1. cagodi

verb (VT316.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cagodi	cagodire	cagodit cagoditu‑	cagodind cagodindu‑	singular	plural
		(a) cagodi	cagodire	cagodit cagoditu‑	cagodind cagodindu‑	cagoade	cagodiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cagod	(să) cagod	cagodeam	cagodii	cagodisem
	a II-a (tu)	cagozi	(să) cagozi	cagodeai	cagodiși	cagodiseși
	a III-a (el, ea)	cagoade	(să) cagoadă	cagodea	cagodi	cagodise
plural	I (noi)	cagodim	(să) cagodim	cagodeam	cagodirăm	cagodiserăm cagodisem
	a II-a (voi)	cagodiți	(să) cagodiți	cagodeați	cagodirăți	cagodiserăți cagodiseți
	a III-a (ei, ele)	cagod	(să) cagoadă	cagodeau	cagodiră	cagodiseră

317. slobozi

verb (VT317)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) slobozi	slobozire	slobozit slobozitu‑	slobozind slobozindu‑	singular	plural
		(a) slobozi	slobozire	slobozit slobozitu‑	slobozind slobozindu‑	sloboade slobozi	sloboziți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	slobod sloboz	(să) slobod sloboz	slobozeam	slobozii	slobozisem
	a II-a (tu)	slobozi	(să) slobozi	slobozeai	sloboziși	sloboziseși
	a III-a (el, ea)	sloboade	(să) sloboadă sloboază	slobozea	slobozi	slobozise
plural	I (noi)	slobozim	(să) slobozim	slobozeam	slobozirăm	sloboziserăm slobozisem
	a II-a (voi)	sloboziți	(să) sloboziți	slobozeați	slobozirăți	sloboziserăți sloboziseți
	a III-a (ei, ele)	slobod	(să) sloboadă sloboază	slobozeau	sloboziră	sloboziseră

318. ieși

verb (V318) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ieși	ieșire	ieșit ieșitu‑	ieșind ieșindu‑	singular	plural
		(a) ieși	ieșire	ieșit ieșitu‑	ieșind ieșindu‑	ieși	ieșiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ies	(să) ies	ieșeam	ieșii	ieșisem
	a II-a (tu)	ieși	(să) ieși	ieșeai	ieșiși	ieșiseși
	a III-a (el, ea)	iese	(să) iasă	ieșea	ieși	ieșise
plural	I (noi)	ieșim	(să) ieșim	ieșeam	ieșirăm	ieșiserăm ieșisem
	a II-a (voi)	ieșiți	(să) ieșiți	ieșeați	ieșirăți	ieșiserăți ieșiseți
	a III-a (ei, ele)	ies	(să) iasă	ieșeau	ieșiră	ieșiseră

319. băși

verb (V319)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) băși beși	bășire beșire	bășit beșit bășitu‑ beșitu‑	bășind beșind bășindu‑ beșindu‑	singular	plural
		(a) băși beși	bășire beșire	bășit beșit bășitu‑ beșitu‑	bășind beșind bășindu‑ beșindu‑	bese beasă	bășiți beșiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	băs bes	(să) băs bes	bășeam beșeam	bășii beșii	bășisem beșisem
	a II-a (tu)	beși	(să) beși	bășeai beșeai	bășiși beșiși	bășiseși beșiseși
	a III-a (el, ea)	bese besă	(să) bese beasă	bășea beșea	băși beși	bășise beșise
plural	I (noi)	bășim beșim	(să) bășim beșim	bășeam beșeam	bășirăm beșirăm	bășiserăm bășisem beșiserăm beșisem
	a II-a (voi)	bășiți beșiți	(să) bășiți beșiți	bășeați beșeați	bășirăți beșirăți	bășiserăți bășiseți beșiserăți beșiseți
	a III-a (ei, ele)	băs bese besă	(să) bese beasă	bășeau beșeau	bășiră beșiră	bășiseră beșiseră

320. mirosi

verb (VT320) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mirosi	mirosire	mirosit mirositu‑	mirosind mirosindu‑	singular	plural
		(a) mirosi	mirosire	mirosit mirositu‑	mirosind mirosindu‑	miroase	mirosiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	miros	(să) miros	miroseam	mirosii	mirosisem
	a II-a (tu)	miroși	(să) miroși	miroseai	mirosiși	mirosiseși
	a III-a (el, ea)	miroase	(să) miroasă miroase	mirosea	mirosi	mirosise
plural	I (noi)	mirosim	(să) mirosim	miroseam	mirosirăm	mirosiserăm mirosisem
	a II-a (voi)	mirosiți	(să) mirosiți	miroseați	mirosirăți	mirosiserăți mirosiseți
	a III-a (ei, ele)	miros miroase	(să) miroasă miroase	miroseau	mirosiră	mirosiseră

321. sări

verb (VT321) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sări	sărire	sărit săritu‑	sărind sărindu‑	singular	plural
		(a) sări	sărire	sărit săritu‑	sărind sărindu‑	sari sări sai săi sare-	săriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sar săr sai	(să) sar săr sai	săream	sării	sărisem
	a II-a (tu)	sari sări sai săi	(să) sari sări sai săi	săreai	săriși	săriseși
	a III-a (el, ea)	sare	(să) sară saie	sărea	sări	sărise
plural	I (noi)	sărim	(să) sărim	săream	sărirăm	săriserăm sărisem
	a II-a (voi)	săriți	(să) săriți	săreați	sărirăți	săriserăți săriseți
	a III-a (ei, ele)	sar	(să) sară saie	săreau	săriră	săriseră

322. pieri

verb (V322) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pieri	pierire	pierit pieritu‑	pierind pierindu‑	singular	plural
		(a) pieri	pierire	pierit pieritu‑	pierind pierindu‑	pieri piei	pieriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pier	(să) pier	pieream	pierii	pierisem
	a II-a (tu)	pieri piei	(să) pieri piei	piereai	pieriși	pieriseși
	a III-a (el, ea)	piere	(să) piară	pierea	pieri	pierise
plural	I (noi)	pierim	(să) pierim	pieream	pierirăm	pieriserăm pierisem
	a II-a (voi)	pieriți	(să) pieriți	piereați	pierirăți	pieriserăți pieriseți
	a III-a (ei, ele)	pier	(să) piară	piereau	pieriră	pieriseră

323. veni

verb (V323) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) veni	venire	venit venitu‑	venind venindu‑	singular	plural
		(a) veni	venire	venit venitu‑	venind venindu‑	vino vină vin	veniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	vin viu	(să) vin viu	veneam	venii	venisem
	a II-a (tu)	vii	(să) vii	veneai	veniși	veniseși
	a III-a (el, ea)	vine	(să) vină vie	venea	veni	venise
plural	I (noi)	venim	(să) venim	veneam	venirăm	veniserăm venisem
	a II-a (voi)	veniți	(să) veniți	veneați	venirăți	veniserăți veniseți
	a III-a (ei, ele)	vin	(să) vină vie	veneau	veniră	veniseră

324. interveni

verb (V324) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) interveni	intervenire	intervenit intervenitu‑	intervenind intervenindu‑	singular	plural
		(a) interveni	intervenire	intervenit intervenitu‑	intervenind intervenindu‑	intervino intervină	interveniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	intervin interviu	(să) intervin interviu	interveneam	intervenii	intervenisem
	a II-a (tu)	intervii	(să) intervii	interveneai	interveniși	interveniseși
	a III-a (el, ea)	intervine	(să) intervină intervie	intervenea	interveni	intervenise
plural	I (noi)	intervenim	(să) intervenim	interveneam	intervenirăm	interveniserăm intervenisem
	a II-a (voi)	interveniți	(să) interveniți	interveneați	intervenirăți	interveniserăți interveniseți
	a III-a (ei, ele)	intervin	(să) intervină intervie	interveneau	interveniră	interveniseră

325. preveni

verb (VT325) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preveni	prevenire	prevenit prevenitu‑	prevenind prevenindu‑	singular	plural
		(a) preveni	prevenire	prevenit prevenitu‑	prevenind prevenindu‑	prevină previn-	preveniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	previn previu	(să) previn previu	preveneam	prevenii	prevenisem
	a II-a (tu)	previi	(să) previi	preveneai	preveniși	preveniseși
	a III-a (el, ea)	previne	(să) prevină previe	prevenea	preveni	prevenise
plural	I (noi)	prevenim	(să) prevenim	preveneam	prevenirăm	preveniserăm prevenisem
	a II-a (voi)	preveniți	(să) preveniți	preveneați	prevenirăți	preveniserăți preveniseți
	a III-a (ei, ele)	previn	(să) prevină previe	preveneau	preveniră	preveniseră

326. răgi

verb (V326)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răgi	răgire	răgit răgitu‑	—	singular	plural
		(a) răgi	răgire	răgit răgitu‑	—	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	răgii	răgisem
	a II-a (tu)	—	—	—	răgiși	răgiseși
	a III-a (el, ea)	—	—	—	răgi	răgise
plural	I (noi)	—	—	—	răgirăm	răgiserăm răgisem
	a II-a (voi)	—	—	—	răgirăți	răgiserăți răgiseți
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	răgiră	răgiseră

327. adăugi

verb (VT327)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adăugi	adăugire	adăugit adăugitu‑	adăugind adăugindu‑	singular	plural
		(a) adăugi	adăugire	adăugit adăugitu‑	adăugind adăugindu‑	adauge	adăugiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adaug	(să) adaug	adăugeam	adăugii	adăugisem
	a II-a (tu)	adaugi	(să) adaugi	adăugeai	adăugiși	adăugiseși
	a III-a (el, ea)	adauge	(să) adaugă	adăugea	adăugi	adăugise
plural	I (noi)	adăugim	(să) adăugim	adăugeam	adăugirăm	adăugiserăm adăugisem
	a II-a (voi)	adăugiți	(să) adăugiți	adăugeați	adăugirăți	adăugiserăți adăugiseți
	a III-a (ei, ele)	adaug	(să) adaugă	adăugeau	adăugiră	adăugiseră

328. învești

(V328)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învești	înveștire	—	—	singular	plural
		(a) învești	înveștire	—	—	—	înveștiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	înveștim	(să) înveștim	—	—	—
	a II-a (voi)	înveștiți	(să) înveștiți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

329. oferi

verb (VT329) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) oferi	oferire	oferit oferitu‑	oferind oferindu‑	singular	plural
		(a) oferi	oferire	oferit oferitu‑	oferind oferindu‑	oferă	oferiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ofer	(să) ofer	ofeream	oferii	oferisem
	a II-a (tu)	oferi	(să) oferi	ofereai	oferiși	oferiseși
	a III-a (el, ea)	oferă	(să) ofere	oferea	oferi	oferise
plural	I (noi)	oferim	(să) oferim	ofeream	oferirăm	oferiserăm oferisem
	a II-a (voi)	oferiți	(să) oferiți	ofereați	oferirăți	oferiserăți oferiseți
	a III-a (ei, ele)	oferă	(să) ofere	ofereau	oferiră	oferiseră

330. zvârli

verb (VT330) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zvârli	zvârlire	zvârlit zvârlitu‑	zvârlind zvârlindu‑	singular	plural
		(a) zvârli	zvârlire	zvârlit zvârlitu‑	zvârlind zvârlindu‑	zvârle	zvârliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zvârl	(să) zvârl	zvârleam	zvârlii	zvârlisem
	a II-a (tu)	zvârli	(să) zvârli	zvârleai	zvârliși	zvârliseși
	a III-a (el, ea)	zvârle zvârlă	(să) zvârle	zvârlea	zvârli	zvârlise
plural	I (noi)	zvârlim	(să) zvârlim	zvârleam	zvârlirăm	zvârliserăm zvârlisem
	a II-a (voi)	zvârliți	(să) zvârliți	zvârleați	zvârlirăți	zvârliserăți zvârliseți
	a III-a (ei, ele)	zvârle zvârlă	(să) zvârle	zvârleau	zvârliră	zvârliseră

331. sprijini

verb (VT331) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sprijini	sprijinire	sprijinit sprijinitu‑	sprijinind sprijinindu‑	singular	plural
		(a) sprijini	sprijinire	sprijinit sprijinitu‑	sprijinind sprijinindu‑	sprijină	sprijiniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sprijin	(să) sprijin	sprijineam	sprijinii	sprijinisem
	a II-a (tu)	sprijini	(să) sprijini	sprijineai	sprijiniși	sprijiniseși
	a III-a (el, ea)	sprijină	(să) sprijine	sprijinea	sprijini	sprijinise
plural	I (noi)	sprijinim	(să) sprijinim	sprijineam	sprijinirăm	sprijiniserăm sprijinisem
	a II-a (voi)	sprijiniți	(să) sprijiniți	sprijineați	sprijinirăți	sprijiniserăți sprijiniseți
	a III-a (ei, ele)	sprijină	(să) sprijine	sprijineau	sprijiniră	sprijiniseră

332. amuși

verb (VT332) Surse flexiune: DOR, DMLR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amuși	amușire	amușit amușitu‑	amușind amușindu‑	singular	plural
		(a) amuși	amușire	amușit amușitu‑	amușind amușindu‑	amușă	amușiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amuș	(să) amuș	amușeam	amușii	amușisem
	a II-a (tu)	amuși	(să) amuși	amușeai	amușiși	amușiseși
	a III-a (el, ea)	amușă	(să) amușe	amușea	amuși	amușise
plural	I (noi)	amușim	(să) amușim	amușeam	amușirăm	amușiserăm amușisem
	a II-a (voi)	amușiți	(să) amușiți	amușeați	amușirăți	amușiserăți amușiseți
	a III-a (ei, ele)	amușă	(să) amușe	amușeau	amușiră	amușiseră

333. năbuși

verb (VT333)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) năbuși	năbușire	năbușit năbușitu‑	năbușind năbușindu‑	singular	plural
		(a) năbuși	năbușire	năbușit năbușitu‑	năbușind năbușindu‑	năbușă	năbușiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	năbuș	(să) năbuș	năbușeam	năbușii	năbușisem
	a II-a (tu)	năbuși	(să) năbuși	năbușeai	năbușiși	năbușiseși
	a III-a (el, ea)	năbușă	(să) năbușe	năbușea	năbuși	năbușise
plural	I (noi)	năbușim	(să) năbușim	năbușeam	năbușirăm	năbușiserăm năbușisem
	a II-a (voi)	năbușiți	(să) năbușiți	năbușeați	năbușirăți	năbușiserăți năbușiseți
	a III-a (ei, ele)	năbușă	(să) năbușe	năbușeau	năbușiră	năbușiseră

334. băuni

verb (V334) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) băuni	băunire	băunit băunitu‑	băunind băunindu‑	singular	plural
		(a) băuni	băunire	băunit băunitu‑	băunind băunindu‑	băune	băuniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	băun	(să) băun	băuneam	băunii	băunisem
	a II-a (tu)	băuni	(să) băuni	băuneai	băuniși	băuniseși
	a III-a (el, ea)	băune	(să) băune	băunea	băuni	băunise
plural	I (noi)	băunim	(să) băunim	băuneam	băunirăm	băuniserăm băunisem
	a II-a (voi)	băuniți	(să) băuniți	băuneați	băunirăți	băuniserăți băuniseți
	a III-a (ei, ele)	băune	(să) băune	băuneau	băuniră	băuniseră

335. acoperi

verb (VT335) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) acoperi	acoperire	acoperit acoperitu‑	acoperind acoperindu‑	singular	plural
		(a) acoperi	acoperire	acoperit acoperitu‑	acoperind acoperindu‑	acoperă acopere	acoperiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	acopăr	(să) acopăr	acopeream	acoperii	acoperisem
	a II-a (tu)	acoperi	(să) acoperi	acopereai	acoperiși	acoperiseși
	a III-a (el, ea)	acoperă	(să) acopere	acoperea	acoperi	acoperise
plural	I (noi)	acoperim	(să) acoperim	acopeream	acoperirăm	acoperiserăm acoperisem
	a II-a (voi)	acoperiți	(să) acoperiți	acopereați	acoperirăți	acoperiserăți acoperiseți
	a III-a (ei, ele)	acoperă	(să) acopere	acopereau	acoperiră	acoperiseră

336. curăți

(V336)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) curăți	curățire	curățit curățitu‑	curățind curățindu‑	singular	plural
		(a) curăți	curățire	curățit curățitu‑	curățind curățindu‑	curăță	curățiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	curăț	(să) curăț	curățeam	curății	curățisem
	a II-a (tu)	cureți	(să) cureți	curățeai	curățiși	curățiseși
	a III-a (el, ea)	curăță	(să) curețe	curățea	curăți	curățise
plural	I (noi)	curățim	(să) curățim	curățeam	curățirăm	curățiserăm curățisem
	a II-a (voi)	curățiți	(să) curățiți	curățeați	curățirăți	curățiserăți curățiseți
	a III-a (ei, ele)	curăță	(să) curețe	curățeau	curățiră	curățiseră

337. răscoli

verb (VT337)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răscoli	răscolire	răscolit răscolitu‑	răscolind răscolindu‑	singular	plural
		(a) răscoli	răscolire	răscolit răscolitu‑	răscolind răscolindu‑	răscoală	răscoliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	răscol	(să) răscol	răscoleam	răscolii	răscolisem
	a II-a (tu)	răscoli	(să) răscoli	răscoleai	răscoliși	răscoliseși
	a III-a (el, ea)	răscoală	(să) răscoale	răscolea	răscoli	răscolise
plural	I (noi)	răscolim	(să) răscolim	răscoleam	răscolirăm	răscoliserăm răscolisem
	a II-a (voi)	răscoliți	(să) răscoliți	răscoleați	răscolirăți	răscoliserăți răscoliseți
	a III-a (ei, ele)	răscoală	(să) răscoale	răscoleau	răscoliră	răscoliseră

338. zvârli

verb (VT338) Surse flexiune: DMLR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zvârli	zvârlire	zvârlit zvârlitu‑	zvârlind zvârlindu‑	singular	plural
		(a) zvârli	zvârlire	zvârlit zvârlitu‑	zvârlind zvârlindu‑	zvârle	zvârliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zvârlu	(să) zvârlu	zvârleam	zvârlii	zvârlisem
	a II-a (tu)	zvârli	(să) zvârli	zvârleai	zvârliși	zvârliseși
	a III-a (el, ea)	zvârle zvârlă	(să) zvârle	zvârlea	zvârli	zvârlise
plural	I (noi)	zvârlim	(să) zvârlim	zvârleam	zvârlirăm	zvârliserăm zvârlisem
	a II-a (voi)	zvârliți	(să) zvârliți	zvârleați	zvârlirăți	zvârliserăți zvârliseți
	a III-a (ei, ele)	zvârle zvârlă	(să) zvârle	zvârleau	zvârliră	zvârliseră

338.1. cumpli

verb (VT338.1) Surse flexiune: DMLR, Scriban		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cumpli	cumplire	cumplit cumplitu‑	cumplind cumplindu‑	singular	plural
		(a) cumpli	cumplire	cumplit cumplitu‑	cumplind cumplindu‑	cumple	cumpliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cumplu	(să) cumplu	cumpleam	cumplii	cumplisem
	a II-a (tu)	cumpli	(să) cumpli	cumpleai	cumpliși	cumpliseși
	a III-a (el, ea)	cumple	(să) cumplă cumple	cumplea	cumpli	cumplise
plural	I (noi)	cumplim	(să) cumplim	cumpleam	cumplirăm	cumpliserăm cumplisem
	a II-a (voi)	cumpliți	(să) cumpliți	cumpleați	cumplirăți	cumpliserăți cumpliseți
	a III-a (ei, ele)	cumplu cumple	(să) cumplă cumple	cumpleau	cumpliră	cumpliseră

339. fi

verb (V339)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fi	fire	fost fostu‑	fiind fiindu‑	singular	plural
		(a) fi	fire	fost fostu‑	fiind fiindu‑	fii	fiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sunt îs ‑s	(să) fiu	eram	fusei fui	fusesem
	a II-a (tu)	ești	(să) fii	erai	fuseși fuși	fuseseși
	a III-a (el, ea)	este e îi ‑i	(să) fie	era	fuse fu	fusese
plural	I (noi)	suntem suntem	(să) fim	eram	fuserăm furăm	fuseserăm fusesem
	a II-a (voi)	sunteți sunteți	(să) fiți	erați	fuserăți furăți	fuseserăți fuseseți
	a III-a (ei, ele)	sunt îs ‑s	(să) fie	erau	fuseră fură	fuseseră

340. ști

verb (VT340) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ști	știre	știut știutu‑	știind știindu‑	singular	plural
		(a) ști	știre	știut știutu‑	știind știindu‑	știi	știți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	știu	(să) știu	știam	știui	știusem
	a II-a (tu)	știi	(să) știi	știai	știuși	știuseși
	a III-a (el, ea)	știe	(să) știe	știa	știu	știuse
plural	I (noi)	știm	(să) știm	știam	știurăm	știuserăm știusem
	a II-a (voi)	știți	(să) știți	știați	știurăți	știuserăți știuseți
	a III-a (ei, ele)	știu	(să) știe	știau	știură	știuseră

341. scri

verb (V341)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scri	scrire	—	—	singular	plural
		(a) scri	scrire	—	—	—	scriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	scrim	(să) scrim	—	—	—
	a II-a (voi)	scriți	(să) scriți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

342. sui

verb (VT342) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sui	suire	suit suitu‑	suind suindu‑	singular	plural
		(a) sui	suire	suit suitu‑	suind suindu‑	suie sui	suiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sui	(să) sui	suiam	suii	suisem
	a II-a (tu)	sui	(să) sui	suiai	suiși	suiseși
	a III-a (el, ea)	suie	(să) suie	suia	sui	suise
plural	I (noi)	suim	(să) suim	suiam	suirăm	suiserăm suisem
	a II-a (voi)	suiți	(să) suiți	suiați	suirăți	suiserăți suiseți
	a III-a (ei, ele)	suie	(să) suie	suiau	suiră	suiseră

343. gâtui

verb (VT343) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gâtui	gâtuire	gâtuit gâtuitu‑	gâtuind gâtuindu‑	singular	plural
		(a) gâtui	gâtuire	gâtuit gâtuitu‑	gâtuind gâtuindu‑	gâtuie	gâtuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gâtui	(să) gâtui	gâtuiam	gâtuii	gâtuisem
	a II-a (tu)	gâtui	(să) gâtui	gâtuiai	gâtuiși	gâtuiseși
	a III-a (el, ea)	gâtuie	(să) gâtuie	gâtuia	gâtui	gâtuise
plural	I (noi)	gâtuim	(să) gâtuim	gâtuiam	gâtuirăm	gâtuiserăm gâtuisem
	a II-a (voi)	gâtuiți	(să) gâtuiți	gâtuiați	gâtuirăți	gâtuiserăți gâtuiseți
	a III-a (ei, ele)	gâtuie	(să) gâtuie	gâtuiau	gâtuiră	gâtuiseră

343.1. biciui

verb (VT343.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) biciui	biciuire	biciuit biciuitu‑	biciuind biciuindu‑	singular	plural
		(a) biciui	biciuire	biciuit biciuitu‑	biciuind biciuindu‑	biciuie	biciuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	biciui	(să) biciui	biciuiam	biciuii	biciuisem
	a II-a (tu)	biciui	(să) biciui	biciuiai	biciuiși	biciuiseși
	a III-a (el, ea)	biciuie	(să) biciuie	biciuia	biciui	biciuise
plural	I (noi)	biciuim	(să) biciuim	biciuiam	biciuirăm	biciuiserăm biciuisem
	a II-a (voi)	biciuiți	(să) biciuiți	biciuiați	biciuirăți	biciuiserăți biciuiseți
	a III-a (ei, ele)	biciuie	(să) biciuie	biciuiau	biciuiră	biciuiseră

343.2. dăinui

verb (V343.2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dăinui	dăinuire	dăinuit dăinuitu‑	dăinuind dăinuindu‑	singular	plural
		(a) dăinui	dăinuire	dăinuit dăinuitu‑	dăinuind dăinuindu‑	dăinuie	dăinuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dăinui	(să) dăinui	dăinuiam	dăinuii	dăinuisem
	a II-a (tu)	dăinui	(să) dăinui	dăinuiai	dăinuiși	dăinuiseși
	a III-a (el, ea)	dăinuie	(să) dăinuie	dăinuia	dăinui	dăinuise
plural	I (noi)	dăinuim	(să) dăinuim	dăinuiam	dăinuirăm	dăinuiserăm dăinuisem
	a II-a (voi)	dăinuiți	(să) dăinuiți	dăinuiați	dăinuirăți	dăinuiserăți dăinuiseți
	a III-a (ei, ele)	dăinuie	(să) dăinuie	dăinuiau	dăinuiră	dăinuiseră

344. îndoi

verb (VT344) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndoi ‑ndoi	îndoire ‑ndoire	îndoit ‑ndoit îndoitu‑ ‑ndoitu‑	îndoind ‑ndoind îndoindu‑ ‑ndoindu‑	singular	plural
		(a) îndoi ‑ndoi	îndoire ‑ndoire	îndoit ‑ndoit îndoitu‑ ‑ndoitu‑	îndoind ‑ndoind îndoindu‑ ‑ndoindu‑	îndoaie ‑ndoaie	îndoiți ‑ndoiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndoi ‑ndoi	(să) îndoi ‑ndoi	îndoiam ‑ndoiam	îndoii ‑ndoii	îndoisem ‑ndoisem
	a II-a (tu)	îndoi ‑ndoi	(să) îndoi ‑ndoi	îndoiai ‑ndoiai	îndoiși ‑ndoiși	îndoiseși ‑ndoiseși
	a III-a (el, ea)	îndoaie ‑ndoaie	(să) îndoaie ‑ndoaie	îndoia ‑ndoia	îndoi ‑ndoi	îndoise ‑ndoise
plural	I (noi)	îndoim ‑ndoim	(să) îndoim ‑ndoim	îndoiam ‑ndoiam	îndoirăm ‑ndoirăm	îndoiserăm ‑ndoiserăm îndoisem ‑ndoisem
	a II-a (voi)	îndoiți ‑ndoiți	(să) îndoiți ‑ndoiți	îndoiați ‑ndoiați	îndoirăți ‑ndoirăți	îndoiserăți ‑ndoiserăți îndoiseți ‑ndoiseți
	a III-a (ei, ele)	îndoaie ‑ndoaie	(să) îndoaie ‑ndoaie	îndoiau ‑ndoiau	îndoiră ‑ndoiră	îndoiseră ‑ndoiseră

345. jupui

verb (VT345) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jupui	jupuire	jupuit jupuitu‑	jupuind jupuindu‑	singular	plural
		(a) jupui	jupuire	jupuit jupuitu‑	jupuind jupuindu‑	jupoaie	jupuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jupoi	(să) jupoi	jupuiam	jupuii	jupuisem
	a II-a (tu)	jupoi	(să) jupoi	jupuiai	jupuiși	jupuiseși
	a III-a (el, ea)	jupoaie	(să) jupoaie	jupuia	jupui	jupuise
plural	I (noi)	jupuim	(să) jupuim	jupuiam	jupuirăm	jupuiserăm jupuisem
	a II-a (voi)	jupuiți	(să) jupuiți	jupuiați	jupuirăți	jupuiserăți jupuiseți
	a III-a (ei, ele)	jupoaie	(să) jupoaie	jupuiau	jupuiră	jupuiseră

346. scârții

verb (VT346)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scârții	scârțiire	scârțiit scârțiitu‑	scârțiind scârțiindu‑	singular	plural
		(a) scârții	scârțiire	scârțiit scârțiitu‑	scârțiind scârțiindu‑	scârție	scârțiiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scârții	(să) scârții	scârțiam	scârțiii	scârțiisem
	a II-a (tu)	scârții	(să) scârții	scârțiai	scârțiiși	scârțiiseși
	a III-a (el, ea)	scârție	(să) scârție	scârția	scârții	scârțiise
plural	I (noi)	scârțiim	(să) scârțiim	scârțiam	scârțiirăm	scârțiiserăm scârțiisem
	a II-a (voi)	scârțiiți	(să) scârțiiți	scârțiați	scârțiirăți	scârțiiserăți scârțiiseți
	a III-a (ei, ele)	scârție	(să) scârție	scârțiau	scârțiiră	scârțiiseră

347. vârî

verb (VT347) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) vârî	vârâre	vârât vârâtu‑	vârând vârându‑	singular	plural
		(a) vârî	vârâre	vârât vârâtu‑	vârând vârându‑	vâră	vârâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	vâr	(să) vâr	vâram	vârâi	vârâsem
	a II-a (tu)	vâri	(să) vâri	vârai	vârâși	vârâseși
	a III-a (el, ea)	vâră	(să) vâre	vâra	vârî	vârâse
plural	I (noi)	vârâm	(să) vârâm	vâram	vârârăm	vârâserăm vârâsem
	a II-a (voi)	vârâți	(să) vârâți	vârați	vârârăți	vârâserăți vârâseți
	a III-a (ei, ele)	vâră	(să) vâre	vârau	vârâră	vârâseră

348. coborî

verb (VT348) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) coborî	coborâre	coborât coborâtu‑	coborând coborându‑	singular	plural
		(a) coborî	coborâre	coborât coborâtu‑	coborând coborându‑	coboară	coborâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cobor	(să) cobor	coboram	coborâi	coborâsem
	a II-a (tu)	cobori	(să) cobori	coborai	coborâși	coborâseși
	a III-a (el, ea)	coboară	(să) coboare	cobora	coborî	coborâse
plural	I (noi)	coborâm	(să) coborâm	coboram	coborârăm	coborâserăm coborâsem
	a II-a (voi)	coborâți	(să) coborâți	coborați	coborârăți	coborâserăți coborâseți
	a III-a (ei, ele)	coboară	(să) coboare	coborau	coborâră	coborâseră

349. tăbărî

verb (V349) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tăbărî	tăbărâre	tăbărât tăbărâtu‑	tăbărând tăbărându‑	singular	plural
		(a) tăbărî	tăbărâre	tăbărât tăbărâtu‑	tăbărând tăbărându‑	tabără	tăbărâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tabăr	(să) tabăr	tăbăram	tăbărâi	tăbărâsem
	a II-a (tu)	taberi	(să) taberi	tăbărai	tăbărâși	tăbărâseși
	a III-a (el, ea)	tabără	(să) tabere	tăbăra	tăbărî	tăbărâse
plural	I (noi)	tăbărâm	(să) tăbărâm	tăbăram	tăbărârăm	tăbărâserăm tăbărâsem
	a II-a (voi)	tăbărâți	(să) tăbărâți	tăbărați	tăbărârăți	tăbărâserăți tăbărâseți
	a III-a (ei, ele)	tabără	(să) tabere	tăbărau	tăbărâră	tăbărâseră

401. iubi

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) iubi	iubire	iubit iubitu‑	iubind iubindu‑	singular	plural
		(a) iubi	iubire	iubit iubitu‑	iubind iubindu‑	iubește	iubiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	iubesc	(să) iubesc	iubeam	iubii	iubisem
	a II-a (tu)	iubești	(să) iubești	iubeai	iubiși	iubiseși
	a III-a (el, ea)	iubește	(să) iubească	iubea	iubi	iubise
plural	I (noi)	iubim	(să) iubim	iubeam	iubirăm	iubiserăm iubisem
	a II-a (voi)	iubiți	(să) iubiți	iubeați	iubirăți	iubiserăți iubiseți
	a III-a (ei, ele)	iubesc	(să) iubească	iubeau	iubiră	iubiseră

402. greși

verb (VT402) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) greși	greșire	greșit greșitu‑	greșind greșindu‑	singular	plural
		(a) greși	greșire	greșit greșitu‑	greșind greșindu‑	greșește	greșiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	greșesc	(să) greșesc	greșeam	greșii	greșisem
	a II-a (tu)	greșești	(să) greșești	greșeai	greșiși	greșiseși
	a III-a (el, ea)	greșește	(să) greșească	greșea	greși	greșise
plural	I (noi)	greșim	(să) greșim	greșeam	greșirăm	greșiserăm greșisem
	a II-a (voi)	greșiți	(să) greșiți	greșeați	greșirăți	greșiserăți greșiseți
	a III-a (ei, ele)	greșesc	(să) greșească	greșeau	greșiră	greșiseră

403. îngriji

verb (VT403) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngriji ‑ngriji	îngrijire ‑ngrijire	îngrijit ‑ngrijit îngrijitu‑ ‑ngrijitu‑	îngrijind ‑ngrijind îngrijindu‑ ‑ngrijindu‑	singular	plural
		(a) îngriji ‑ngriji	îngrijire ‑ngrijire	îngrijit ‑ngrijit îngrijitu‑ ‑ngrijitu‑	îngrijind ‑ngrijind îngrijindu‑ ‑ngrijindu‑	îngrijește ‑ngrijește	îngrijiți ‑ngrijiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngrijesc ‑ngrijesc	(să) îngrijesc ‑ngrijesc	îngrijeam ‑ngrijeam	îngrijii ‑ngrijii	îngrijisem ‑ngrijisem
	a II-a (tu)	îngrijești ‑ngrijești	(să) îngrijești ‑ngrijești	îngrijeai ‑ngrijeai	îngrijiși ‑ngrijiși	îngrijiseși ‑ngrijiseși
	a III-a (el, ea)	îngrijește ‑ngrijește	(să) îngrijească ‑ngrijească	îngrijea ‑ngrijea	îngriji ‑ngriji	îngrijise ‑ngrijise
plural	I (noi)	îngrijim ‑ngrijim	(să) îngrijim ‑ngrijim	îngrijeam ‑ngrijeam	îngrijirăm ‑ngrijirăm	îngrijiserăm ‑ngrijiserăm îngrijisem ‑ngrijisem
	a II-a (voi)	îngrijiți ‑ngrijiți	(să) îngrijiți ‑ngrijiți	îngrijeați ‑ngrijeați	îngrijirăți ‑ngrijirăți	îngrijiserăți ‑ngrijiserăți îngrijiseți ‑ngrijiseți
	a III-a (ei, ele)	îngrijesc ‑ngrijesc	(să) îngrijească ‑ngrijească	îngrijeau ‑ngrijeau	îngrijiră ‑ngrijiră	îngrijiseră ‑ngrijiseră

404. ochi

verb (VT404) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ochi	ochire	ochit ochitu‑	ochind ochindu‑	singular	plural
		(a) ochi	ochire	ochit ochitu‑	ochind ochindu‑	ochește	ochiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ochesc	(să) ochesc	ocheam	ochii	ochisem
	a II-a (tu)	ochești	(să) ochești	ocheai	ochiși	ochiseși
	a III-a (el, ea)	ochește	(să) ochească	ochea	ochi	ochise
plural	I (noi)	ochim	(să) ochim	ocheam	ochirăm	ochiserăm ochisem
	a II-a (voi)	ochiți	(să) ochiți	ocheați	ochirăți	ochiserăți ochiseți
	a III-a (ei, ele)	ochesc	(să) ochească	ocheau	ochiră	ochiseră

405. zbughi

verb (V405) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zbughi	zbughire	zbughit zbughitu‑	zbughind zbughindu‑	singular	plural
		(a) zbughi	zbughire	zbughit zbughitu‑	zbughind zbughindu‑	zbughește	zbughiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zbughesc	(să) zbughesc	zbugheam	zbughii	zbughisem
	a II-a (tu)	zbughești	(să) zbughești	zbugheai	zbughiși	zbughiseși
	a III-a (el, ea)	zbughește	(să) zbughească	zbughea	zbughi	zbughise
plural	I (noi)	zbughim	(să) zbughim	zbugheam	zbughirăm	zbughiserăm zbughisem
	a II-a (voi)	zbughiți	(să) zbughiți	zbugheați	zbughirăți	zbughiserăți zbughiseți
	a III-a (ei, ele)	zbughesc	(să) zbughească	zbugheau	zbughiră	zbughiseră

406. răci

verb (VT406) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răci	răcire	răcit răcitu‑	răcind răcindu‑	singular	plural
		(a) răci	răcire	răcit răcitu‑	răcind răcindu‑	răcește	răciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	răcesc	(să) răcesc	răceam	răcii	răcisem
	a II-a (tu)	răcești	(să) răcești	răceai	răciși	răciseși
	a III-a (el, ea)	răcește	(să) răcească	răcea	răci	răcise
plural	I (noi)	răcim	(să) răcim	răceam	răcirăm	răciserăm răcisem
	a II-a (voi)	răciți	(să) răciți	răceați	răcirăți	răciserăți răciseți
	a III-a (ei, ele)	răcesc	(să) răcească	răceau	răciră	răciseră

407. dogi

verb (VT407) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dogi	dogire	dogit dogitu‑	dogind dogindu‑	singular	plural
		(a) dogi	dogire	dogit dogitu‑	dogind dogindu‑	dogește	dogiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dogesc	(să) dogesc	dogeam	dogii	dogisem
	a II-a (tu)	dogești	(să) dogești	dogeai	dogiși	dogiseși
	a III-a (el, ea)	dogește	(să) dogească	dogea	dogi	dogise
plural	I (noi)	dogim	(să) dogim	dogeam	dogirăm	dogiserăm dogisem
	a II-a (voi)	dogiți	(să) dogiți	dogeați	dogirăți	dogiserăți dogiseți
	a III-a (ei, ele)	dogesc	(să) dogească	dogeau	dogiră	dogiseră

408. prețui

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prețui	prețuire	prețuit prețuitu‑	prețuind prețuindu‑	singular	plural
		(a) prețui	prețuire	prețuit prețuitu‑	prețuind prețuindu‑	prețuiește	prețuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prețuiesc	(să) prețuiesc	prețuiam	prețuii	prețuisem
	a II-a (tu)	prețuiești	(să) prețuiești	prețuiai	prețuiși	prețuiseși
	a III-a (el, ea)	prețuiește	(să) prețuiască	prețuia	prețui	prețuise
plural	I (noi)	prețuim	(să) prețuim	prețuiam	prețuirăm	prețuiserăm prețuisem
	a II-a (voi)	prețuiți	(să) prețuiți	prețuiați	prețuirăți	prețuiserăți prețuiseți
	a III-a (ei, ele)	prețuiesc	(să) prețuiască	prețuiau	prețuiră	prețuiseră

409. pustii

verb (VT409) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pustii	pustiire	pustiit pustiitu‑	pustiind pustiindu‑	singular	plural
		(a) pustii	pustiire	pustiit pustiitu‑	pustiind pustiindu‑	pustiește	pustiiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pustiesc	(să) pustiesc	pustiam	pustiii	pustiisem
	a II-a (tu)	pustiești	(să) pustiești	pustiai	pustiiși	pustiiseși
	a III-a (el, ea)	pustiește	(să) pustiască	pustia	pustii	pustiise
plural	I (noi)	pustiim	(să) pustiim	pustiam	pustiirăm	pustiiserăm pustiisem
	a II-a (voi)	pustiiți	(să) pustiiți	pustiați	pustiirăți	pustiiserăți pustiiseți
	a III-a (ei, ele)	pustiesc	(să) pustiască	pustiau	pustiiră	pustiiseră

410. urî

verb (VT410) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) urî	urâre	urât urâtu‑	urând urându‑	singular	plural
		(a) urî	urâre	urât urâtu‑	urând urându‑	urăște uraște	urâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	urăsc	(să) urăsc	uram	urâi	urâsem
	a II-a (tu)	urăști	(să) urăști	urai	urâși	urâseși
	a III-a (el, ea)	urăște uraște	(să) urască	ura	urî	urâse
plural	I (noi)	urâm	(să) urâm	uram	urârăm	urâserăm urâsem
	a II-a (voi)	urâți	(să) urâți	urați	urârăți	urâserăți urâseți
	a III-a (ei, ele)	urăsc	(să) urască	urau	urâră	urâseră

501. tăcea

verb (V501)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tăcea	tăcere	tăcut tăcutu‑	tăcând tăcându‑	singular	plural
		(a) tăcea	tăcere	tăcut tăcutu‑	tăcând tăcându‑	taci	tăceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tac	(să) tac	tăceam	tăcui	tăcusem
	a II-a (tu)	taci	(să) taci	tăceai	tăcuși	tăcuseși
	a III-a (el, ea)	tace	(să) tacă	tăcea	tăcu	tăcuse
plural	I (noi)	tăcem	(să) tăcem	tăceam	tăcurăm	tăcuserăm tăcusem
	a II-a (voi)	tăceți	(să) tăceți	tăceați	tăcurăți	tăcuserăți tăcuseți
	a III-a (ei, ele)	tac	(să) tacă	tăceau	tăcură	tăcuseră

502. plăcea

verb (VT502) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) plăcea	plăcere	plăcut plăcutu‑	plăcând plăcându‑	singular	plural
		(a) plăcea	plăcere	plăcut plăcutu‑	plăcând plăcându‑	placi place-	plăceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	plac	(să) plac	plăceam	plăcui	plăcusem
	a II-a (tu)	placi	(să) placi	plăceai	plăcuși	plăcuseși
	a III-a (el, ea)	place	(să) placă	plăcea	plăcu	plăcuse
plural	I (noi)	plăcem	(să) plăcem	plăceam	plăcurăm	plăcuserăm plăcusem
	a II-a (voi)	plăceți	(să) plăceți	plăceați	plăcurăți	plăcuserăți plăcuseți
	a III-a (ei, ele)	plac	(să) placă	plăceau	plăcură	plăcuseră

503. apărea

verb (V503) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) apărea	apărere	apărut apărutu‑	apărând apărându‑	singular	plural
		(a) apărea	apărere	apărut apărutu‑	apărând apărându‑	apari	apăreți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	apar	(să) apar	apăream	apărui	apărusem
	a II-a (tu)	apari	(să) apari	apăreai	apăruși	apăruseși
	a III-a (el, ea)	apare	(să) apară	apărea	apăru	apăruse
plural	I (noi)	apărem	(să) apărem	apăream	apărurăm	apăruserăm apărusem
	a II-a (voi)	apăreți	(să) apăreți	apăreați	apărurăți	apăruserăți apăruseți
	a III-a (ei, ele)	apar	(să) apară	apăreau	apărură	apăruseră

504. durea

verb (VT504) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) durea	durere	durut durutu‑	durând durându‑	singular	plural
		(a) durea	durere	durut durutu‑	durând durându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	doare	(să) doară	durea	duru	duruse
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	dor	(să) doară	dureau	durură	duruseră

505. cădea

verb (V505) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cădea	cădere	căzut căzutu‑	căzând căzându‑	singular	plural
		(a) cădea	cădere	căzut căzutu‑	căzând căzându‑	cazi	cădeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cad caz	(să) cad caz	cădeam	căzui	căzusem
	a II-a (tu)	cazi	(să) cazi	cădeai	căzuși	căzuseși
	a III-a (el, ea)	cade	(să) cadă cază	cădea	căzu	căzuse
plural	I (noi)	cădem	(să) cădem	cădeam	căzurăm	căzuserăm căzusem
	a II-a (voi)	cădeți	(să) cădeți	cădeați	căzurăți	căzuserăți căzuseți
	a III-a (ei, ele)	cad	(să) cadă cază	cădeau	căzură	căzuseră

506. scădea

(V506)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scădea	scădere	scăzut scăzutu‑	scăzând scăzându‑	singular	plural
		(a) scădea	scădere	scăzut scăzutu‑	scăzând scăzându‑	scade	scădeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scad	(să) scad	scădeam	scăzui	scăzusem
	a II-a (tu)	scazi	(să) scazi	scădeai	scăzuși	scăzuseși
	a III-a (el, ea)	scade	(să) scadă	scădea	scăzu	scăzuse
plural	I (noi)	scădem	(să) scădem	scădeam	scăzurăm	scăzuserăm scăzusem
	a II-a (voi)	scădeți	(să) scădeți	scădeați	scăzurăți	scăzuserăți scăzuseți
	a III-a (ei, ele)	scad	(să) scadă	scădeau	scăzură	scăzuseră

507. decădea

verb (V507) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) decădea	decădere	decăzut decăzutu‑	decăzând decăzându‑	singular	plural
		(a) decădea	decădere	decăzut decăzutu‑	decăzând decăzându‑	decazi	decădeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	decad	(să) decad	decădeam	decăzui	decăzusem
	a II-a (tu)	decazi	(să) decazi	decădeai	decăzuși	decăzuseși
	a III-a (el, ea)	decade	(să) decadă	decădea	decăzu	decăzuse
plural	I (noi)	decădem	(să) decădem	decădeam	decăzurăm	decăzuserăm decăzusem
	a II-a (voi)	decădeți	(să) decădeți	decădeați	decăzurăți	decăzuserăți decăzuseți
	a III-a (ei, ele)	decad	(să) decadă	decădeau	decăzură	decăzuseră

508. ședea

verb (V508) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ședea	ședere	șezut șezutu‑	șezând șezându‑	singular	plural
		(a) ședea	ședere	șezut șezutu‑	șezând șezându‑	șezi	ședeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șed șez	(să) șed șez	ședeam	șezui	șezusem
	a II-a (tu)	șezi	(să) șezi	ședeai	șezuși	șezuseși
	a III-a (el, ea)	șade șede	(să) șadă șază	ședea	șezu	șezuse
plural	I (noi)	ședem	(să) ședem	ședeam	șezurăm	șezuserăm șezusem
	a II-a (voi)	ședeți	(să) ședeți	ședeați	șezurăți	șezuserăți șezuseți
	a III-a (ei, ele)	șed	(să) șadă șază	ședeau	șezură	șezuseră

510. prevedea

verb (VT510) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prevedea	prevedere	prevăzut prevăzutu‑	prevăzând prevăzându‑	singular	plural
		(a) prevedea	prevedere	prevăzut prevăzutu‑	prevăzând prevăzându‑	prevezi	prevedeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prevăd prevăz	(să) prevăd prevăz	prevedeam	prevăzui	prevăzusem
	a II-a (tu)	prevezi	(să) prevezi	prevedeai	prevăzuși	prevăzuseși
	a III-a (el, ea)	prevede	(să) prevadă prevază	prevedea	prevăzu	prevăzuse
plural	I (noi)	prevedem	(să) prevedem	prevedeam	prevăzurăm	prevăzuserăm prevăzusem
	a II-a (voi)	prevedeți	(să) prevedeți	prevedeați	prevăzurăți	prevăzuserăți prevăzuseți
	a III-a (ei, ele)	prevăd	(să) prevadă prevază	prevedeau	prevăzură	prevăzuseră

511. putea

verb (V511) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) putea	putere	putut pututu‑	putând putându‑	singular	plural
		(a) putea	putere	putut pututu‑	putând putându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pot poci	(să) pot poci	puteam	putui	putusem
	a II-a (tu)	poți	(să) poți	puteai	putuși	putuseși
	a III-a (el, ea)	poate	(să) poată	putea	putu	putuse
plural	I (noi)	putem	(să) putem	puteam	puturăm	putuserăm putusem
	a II-a (voi)	puteți	(să) puteți	puteați	puturăți	putuserăți putuseți
	a III-a (ei, ele)	pot	(să) poată	puteau	putură	putuseră

512. părea

verb (V512) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) părea	părere	părut părutu‑	părând părându‑	singular	plural
		(a) părea	părere	părut părutu‑	părând părându‑	pari	păreți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	par	(să) par	păream	părui	părusem
	a II-a (tu)	pari pai	(să) pari pai	păreai	păruși	păruseși
	a III-a (el, ea)	pare	(să) pară paie	părea	păru	păruse
plural	I (noi)	părem	(să) părem	păream	părurăm	păruserăm părusem
	a II-a (voi)	păreți	(să) păreți	păreați	părurăți	păruserăți păruseți
	a III-a (ei, ele)	par	(să) pară paie	păreau	părură	păruseră

513. ținea

verb (VT513)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ținea	—	—	—	singular	plural
		(a) ținea	—	—	—	—	țineți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	ținem	(să) ținem	—	—	—
	a II-a (voi)	țineți	(să) țineți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

514. avea

verb (VT514)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) avea	avere	avut avutu‑	având avându‑	singular	plural
		(a) avea	avere	avut avutu‑	având avându‑	ai aibi	aveți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	am	(să) am	aveam	avui avusei	avusesem avusem
	a II-a (tu)	ai	(să) ai aibi	aveai	avuși avuseși	avuseseși avuseși
	a III-a (el, ea)	are	(să) aibă aibe aivă	avea	avu avuse	avusese avuse
plural	I (noi)	avem	(să) avem	aveam	avurăm avuserăm	avuseserăm avusesem avuserăm avusem
	a II-a (voi)	aveți	(să) aveți	aveați	avurăți avuserăți	avuseserăți avuseseți avuserăți avuseți
	a III-a (ei, ele)	au	(să) aibă aibe aivă	aveau	avură avuseră	avuseseră avuseră

514-aux. avea

verb (V514-aux)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) avea	—	—	—	singular	plural
		(a) avea	—	—	—	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	am aș	—	—	—	—
	a II-a (tu)	ai	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	a ar	—	—	—	—
plural	I (noi)	am	—	—	—	—
	a II-a (voi)	ați	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	au ar	—	—	—	—

515. umplea

verb (VT515)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) umplea	—	—	—	singular	plural
		(a) umplea	—	—	—	—	umpleți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	umplem	(să) umplem	—	—	—
	a II-a (voi)	umpleți	(să) umpleți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

516. bea

verb (VT516) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bea	bere	băut băutu‑	bând bându‑	singular	plural
		(a) bea	bere	băut băutu‑	bând bându‑	bea	beți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	beau	(să) beau	beam	băui	băusem
	a II-a (tu)	bei	(să) bei	beai	băuși	băuseși
	a III-a (el, ea)	bea	(să) bea beie	bea	bău	băuse
plural	I (noi)	bem	(să) bem	beam	băurăm	băuserăm băusem
	a II-a (voi)	beți	(să) beți	beați	băurăți	băuserăți băuseți
	a III-a (ei, ele)	beau	(să) bea beie	beau	băură	băuseră

517. vrea

verb (VT517) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) vrea vra	vrere	vrut vrutu‑	vrând vrându‑	singular	plural
		(a) vrea vra	vrere	vrut vrutu‑	vrând vrându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	vreau vrau	(să) vreau vrau	vream vram	vrui vrusei	vrusesem vrusem
	a II-a (tu)	vrei vrai	(să) vrei vrai	vreai vrai	vruși vruseși	vruseseși vruseși
	a III-a (el, ea)	vrea vra	(să) vrea vreie	vrea vra	vru vruse	vrusese vruse
plural	I (noi)	vrem	(să) vrem	vream vram	vrurăm vruserăm	vruseserăm vrusesem vruserăm vrusem
	a II-a (voi)	vreți	(să) vreți	vreați vrați	vrurăți vruserăți	vruseserăți vruseseți vruserăți vruseți
	a III-a (ei, ele)	vor vreau vrau	(să) vrea vreie	vreau vrau	vrură vruseră	vruseseră vruseră

517-aux. vrea

verb (VT517-aux)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) vrea	—	—	—	singular	plural
		(a) vrea	—	—	—	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	voi oi	—	—	—	—
	a II-a (tu)	vei ei ăi oi îi ‑i	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	va o a	—	—	—	—
plural	I (noi)	vom om	—	—	—	—
	a II-a (voi)	veți eți ăți oți îți ‑ți	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	vor or	—	—	—	—

518. mânea

verb (V518)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mânea	mânere	mas masu‑	mâind mâindu‑	singular	plural
		(a) mânea	mânere	mas masu‑	mâind mâindu‑	mâi	mâneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mân mâi	(să) mân mâi	mâneam	măsei	măsesem
	a II-a (tu)	mâi	(să) mâi	mâneai	măseși	măseseși
	a III-a (el, ea)	mâne	(să) mână mâie	mânea	mase	măsese
plural	I (noi)	mânem	(să) mânem	mâneam	maserăm	măseserăm măsesem
	a II-a (voi)	mâneți	(să) mâneți	mâneați	maserăți	măseserăți măseseți
	a III-a (ei, ele)	mân	(să) mână mâie	mâneau	maseră	măseseră

519. rămânea

verb (VT519)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rămânea	rămânere	rămas rămasu‑	rămânând rămâind rămânându‑ rămâindu‑	singular	plural
		(a) rămânea	rămânere	rămas rămasu‑	rămânând rămâind rămânându‑ rămâindu‑	rămâi	rămâneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rămân rămâi	(să) rămân rămâi	rămâneam	rămăsei	rămăsesem
	a II-a (tu)	rămâi	(să) rămâi	rămâneai	rămăseși	rămăseseși
	a III-a (el, ea)	rămâne	(să) rămână rămâie	rămânea	rămase	rămăsese
plural	I (noi)	rămânem	(să) rămânem	rămâneam	rămaserăm	rămăseserăm rămăsesem
	a II-a (voi)	rămâneți	(să) rămâneți	rămâneați	rămaserăți	rămăseserăți rămăseseți
	a III-a (ei, ele)	rămân	(să) rămână rămâie	rămâneau	rămaseră	rămăseseră

520. scria

verb (V520)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scria	scriere	—	—	singular	plural
		(a) scria	scriere	—	—	—	scrieți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	scriem	(să) scriem	—	—	—
	a II-a (voi)	scrieți	(să) scrieți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

601. teme

verb (VT601) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) teme	temere	temut temutu‑	temând temându‑	singular	plural
		(a) teme	temere	temut temutu‑	temând temându‑	teme	temeți temeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tem	(să) tem	temeam	temui	temusem
	a II-a (tu)	temi	(să) temi	temeai	temuși	temuseși
	a III-a (el, ea)	teme	(să) teamă	temea	temu	temuse
plural	I (noi)	temem	(să) temem	temeam	temurăm	temuserăm temusem
	a II-a (voi)	temeți	(să) temeți	temeați	temurăți	temuserăți temuseți
	a III-a (ei, ele)	tem	(să) teamă	temeau	temură	temuseră

601.1. voame

verb (VT601.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) voame	voamere	vomut vomutu‑	vomând vomându‑	singular	plural
		(a) voame	voamere	vomut vomutu‑	vomând vomându‑	voame	voameți vomeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	vom	(să) vom	vomeam	vomui	vomusem
	a II-a (tu)	vomi	(să) vomi	vomeai	vomuși	vomuseși
	a III-a (el, ea)	voame	(să) voamă	vomea	vomu	vomuse
plural	I (noi)	voamem	(să) voamem	vomeam	vomurăm	vomuserăm vomusem
	a II-a (voi)	voameți	(să) voameți	vomeați	vomurăți	vomuserăți vomuseți
	a III-a (ei, ele)	vom	(să) voamă	vomeau	vomură	vomuseră

602. geme

verb (V602) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) geme	gemere	gemut gemutu‑	gemând gemându‑	singular	plural
		(a) geme	gemere	gemut gemutu‑	gemând gemându‑	geme	gemeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gem	(să) gem	gemeam	gemui	gemusem
	a II-a (tu)	gemi	(să) gemi	gemeai	gemuși	gemuseși
	a III-a (el, ea)	geme	(să) geamă	gemea	gemu	gemuse
plural	I (noi)	gemem	(să) gemem	gemeam	gemurăm	gemuserăm gemusem
	a II-a (voi)	gemeți	(să) gemeți	gemeați	gemurăți	gemuserăți gemuseți
	a III-a (ei, ele)	gem	(să) geamă	gemeau	gemură	gemuseră

603. fute

verb (VT603)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fute	futere	futut fututu‑	futând futându‑	singular	plural
		(a) fute	futere	futut fututu‑	futând futându‑	fute	futeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fut	(să) fut	futeam	futui	futusem
	a II-a (tu)	fuți	(să) fuți	futeai	futuși	futuseși
	a III-a (el, ea)	fute	(să) fută	futea	futu	futuse
plural	I (noi)	futem	(să) futem	futeam	futurăm	futuserăm futusem
	a II-a (voi)	futeți	(să) futeți	futeați	futurăți	futuserăți futuseți
	a III-a (ei, ele)	fut	(să) fută	futeau	futură	futuseră

604. apare

verb (V604) Variantă cu forme nerecomandate.		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) apare	—	—	—	singular	plural
		(a) apare	—	—	—	—	apareți apăreți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	aparem	(să) aparem	—	—	—
	a II-a (voi)	apareți	(să) apareți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

606. abate

verb (VT606) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) abate	abatere	abătut abătutu‑	abătând abătându‑	singular	plural
		(a) abate	abatere	abătut abătutu‑	abătând abătându‑	abate	abateți abăteți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	abat	(să) abat	abăteam	abătui	abătusem
	a II-a (tu)	abați	(să) abați	abăteai	abătuși	abătuseși
	a III-a (el, ea)	abate	(să) abată	abătea	abătu	abătuse
plural	I (noi)	abatem	(să) abatem	abăteam	abăturăm	abătuserăm abătusem
	a II-a (voi)	abateți	(să) abateți	abăteați	abăturăți	abătuserăți abătuseți
	a III-a (ei, ele)	abat	(să) abată	abăteau	abătură	abătuseră

607. crede

verb (VT607) Surse flexiune: DOOM 2		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crede	credere	crezut crezutu‑	crezând crezându‑	singular	plural
		(a) crede	credere	crezut crezutu‑	crezând crezându‑	crezi crede-	credeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cred crez	(să) cred crez	credeam	crezui	crezusem
	a II-a (tu)	crezi	(să) crezi	credeai	crezuși	crezuseși
	a III-a (el, ea)	crede	(să) creadă crează	credea	crezu	crezuse
plural	I (noi)	credem	(să) credem	credeam	crezurăm	crezuserăm crezusem
	a II-a (voi)	credeți	(să) credeți	credeați	crezurăți	crezuserăți crezuseți
	a III-a (ei, ele)	cred	(să) creadă crează	credeau	crezură	crezuseră

608. pierde

verb (VT608) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pierde	pierdere	pierdut pierdutu‑	pierzând pierzându‑	singular	plural
		(a) pierde	pierdere	pierdut pierdutu‑	pierzând pierzându‑	pierde	pierdeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pierd pierz	(să) pierd pierz	pierdeam	pierdui	pierdusem
	a II-a (tu)	pierzi	(să) pierzi	pierdeai	pierduși	pierduseși
	a III-a (el, ea)	pierde	(să) piardă piarză	pierdea	pierdu	pierduse
plural	I (noi)	pierdem	(să) pierdem	pierdeam	pierdurăm	pierduserăm pierdusem
	a II-a (voi)	pierdeți	(să) pierdeți	pierdeați	pierdurăți	pierduserăți pierduseți
	a III-a (ei, ele)	pierd	(să) piardă piarză	pierdeau	pierdură	pierduseră

609. vinde

verb (VT609) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) vinde	vindere	vândut vândutu‑	vânzând vânzându‑	singular	plural
		(a) vinde	vindere	vândut vândutu‑	vânzând vânzându‑	vinde	vindeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	vând vânz	(să) vând vânz	vindeam	vândui	vândusem
	a II-a (tu)	vinzi	(să) vinzi	vindeai	vânduși	vânduseși
	a III-a (el, ea)	vinde	(să) vândă vânză	vindea	vându	vânduse
plural	I (noi)	vindem	(să) vindem	vindeam	vândurăm	vânduserăm vândusem
	a II-a (voi)	vindeți	(să) vindeți	vindeați	vândurăți	vânduserăți vânduseți
	a III-a (ei, ele)	vând	(să) vândă vânză	vindeau	vândură	vânduseră

610. țese

verb (VT610) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țese	țesere	țesut țesutu‑	țesând țesându‑	singular	plural
		(a) țese	țesere	țesut țesutu‑	țesând țesându‑	țese	țeseți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țes	(să) țes	țeseam	țesui	țesusem
	a II-a (tu)	țeși	(să) țeși	țeseai	țesuși	țesuseși
	a III-a (el, ea)	țese	(să) țeasă	țesea	țesu	țesuse
plural	I (noi)	țesem	(să) țesem	țeseam	țesurăm	țesuserăm țesusem
	a II-a (voi)	țeseți	(să) țeseți	țeseați	țesurăți	țesuserăți țesuseți
	a III-a (ei, ele)	țes	(să) țeasă	țeseau	țesură	țesuseră

611. coase

verb (VT611) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) coase	coasere	cusut cusutu‑	cosând cosându‑	singular	plural
		(a) coase	coasere	cusut cusutu‑	cosând cosându‑	coase	coaseți coseți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cos	(să) cos	coseam	cusui	cususem
	a II-a (tu)	coși	(să) coși	coseai	cusuși	cususeși
	a III-a (el, ea)	coase	(să) coasă coase	cosea	cusu	cususe
plural	I (noi)	coasem	(să) coasem	coseam	cusurăm	cususerăm cususem
	a II-a (voi)	coaseți	(să) coaseți	coseați	cusurăți	cususerăți cususeți
	a III-a (ei, ele)	cos	(să) coasă coase	coseau	cusură	cususeră

612. ține

verb (VT612) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ține	ținere	ținut ținutu‑	ținând țiind ținându‑ țiindu‑	singular	plural
		(a) ține	ținere	ținut ținutu‑	ținând țiind ținându‑ țiindu‑	ține	țineți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țin țiu	(să) țin țiu	țineam	ținui	ținusem
	a II-a (tu)	ții	(să) ții	țineai	ținuși	ținuseși
	a III-a (el, ea)	ține	(să) țină ție	ținea	ținu	ținuse
plural	I (noi)	ținem	(să) ținem	țineam	ținurăm	ținuserăm ținusem
	a II-a (voi)	țineți	(să) țineți	țineați	ținurăți	ținuserăți ținuseți
	a III-a (ei, ele)	țin	(să) țină ție	țineau	ținură	ținuseră

613. face

verb (VT613)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) face	facere	făcut făcutu‑	făcând făcându‑	singular	plural
		(a) face	facere	făcut făcutu‑	făcând făcându‑	fă	faceți făceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fac	(să) fac	făceam	făcui	făcusem
	a II-a (tu)	faci	(să) faci	făceai	făcuși	făcuseși
	a III-a (el, ea)	face	(să) facă	făcea	făcu	făcuse
plural	I (noi)	facem	(să) facem	făceam	făcurăm	făcuserăm făcusem
	a II-a (voi)	faceți	(să) faceți	făceați	făcurăți	făcuserăți făcuseți
	a III-a (ei, ele)	fac	(să) facă	făceau	făcură	făcuseră

614. preface

verb (VT614) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preface	prefacere	prefăcut prefăcutu‑	prefăcând prefăcându‑	singular	plural
		(a) preface	prefacere	prefăcut prefăcutu‑	prefăcând prefăcându‑	prefă preface	prefaceți prefăceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prefac	(să) prefac	prefăceam	prefăcui	prefăcusem
	a II-a (tu)	prefaci	(să) prefaci	prefăceai	prefăcuși	prefăcuseși
	a III-a (el, ea)	preface	(să) prefacă	prefăcea	prefăcu	prefăcuse
plural	I (noi)	prefacem	(să) prefacem	prefăceam	prefăcurăm	prefăcuserăm prefăcusem
	a II-a (voi)	prefaceți	(să) prefaceți	prefăceați	prefăcurăți	prefăcuserăți prefăcuseți
	a III-a (ei, ele)	prefac	(să) prefacă	prefăceau	prefăcură	prefăcuseră

615. place

verb (V615)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) place	placere	—	—	singular	plural
		(a) place	placere	—	—	—	placeți plăceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	placem	(să) placem	—	—	—
	a II-a (voi)	placeți	(să) placeți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

616. trece

verb (VT616) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trece	trecere	trecut trecutu‑	trecând trecându‑	singular	plural
		(a) trece	trecere	trecut trecutu‑	trecând trecându‑	treci trece-	treceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trec	(să) trec	treceam	trecui	trecusem
	a II-a (tu)	treci	(să) treci	treceai	trecuși	trecuseși
	a III-a (el, ea)	trece	(să) treacă	trecea	trecu	trecuse
plural	I (noi)	trecem	(să) trecem	treceam	trecurăm	trecuserăm trecusem
	a II-a (voi)	treceți	(să) treceți	treceați	trecurăți	trecuserăți trecuseți
	a III-a (ei, ele)	trec	(să) treacă	treceau	trecură	trecuseră

617. naște

verb (VT617)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) naște	naștere	născut născutu‑	născând născându‑	singular	plural
		(a) naște	naștere	născut născutu‑	născând născându‑	naște naști	nașteți nășteți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nasc	(să) nasc	nășteam	născui	născusem
	a II-a (tu)	naști	(să) naști	nășteai	născuși	născuseși
	a III-a (el, ea)	naște	(să) nască	năștea	născu	născuse
plural	I (noi)	naștem	(să) naștem	nășteam	născurăm	născuserăm născusem
	a II-a (voi)	nașteți	(să) nașteți	nășteați	născurăți	născuserăți născuseți
	a III-a (ei, ele)	nasc	(să) nască	nășteau	născură	născuseră

618. crește

verb (VT618) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crește	creștere	crescut crescutu‑	crescând crescându‑	singular	plural
		(a) crește	creștere	crescut crescutu‑	crescând crescându‑	crești crește-	creșteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cresc	(să) cresc	creșteam	crescui	crescusem
	a II-a (tu)	crești	(să) crești	creșteai	crescuși	crescuseși
	a III-a (el, ea)	crește	(să) crească	creștea	crescu	crescuse
plural	I (noi)	creștem	(să) creștem	creșteam	crescurăm	crescuserăm crescusem
	a II-a (voi)	creșteți	(să) creșteți	creșteați	crescurăți	crescuserăți crescuseți
	a III-a (ei, ele)	cresc	(să) crească	creșteau	crescură	crescuseră

619. învește

verb (VT619) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învește ‑nvește	înveștere ‑nveștere	învăscut ‑nvăscut învescut ‑nvescut învăscutu‑ ‑nvăscutu‑ învescutu‑ ‑nvescutu‑	învăscând ‑nvăscând învescând ‑nvescând învăscându‑ ‑nvăscându‑ învescându‑ ‑nvescându‑	singular	plural
		(a) învește ‑nvește	înveștere ‑nveștere			învește ‑nvește	înveșteți ‑nveșteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învesc ‑nvesc învăsc ‑nvăsc	(să) învesc ‑nvesc învăsc ‑nvăsc	înveșteam ‑nveșteam	învăscui ‑nvăscui învescui ‑nvescui	învăscusem ‑nvăscusem învescusem ‑nvescusem
	a II-a (tu)	învești ‑nvești	(să) învești ‑nvești	înveșteai ‑nveșteai	învăscuși ‑nvăscuși învescuși ‑nvescuși	învăscuseși ‑nvăscuseși învescuseși ‑nvescuseși
	a III-a (el, ea)	învește ‑nvește	(să) învească ‑nvească învască ‑nvască	înveștea ‑nveștea	învăscu ‑nvăscu învescu ‑nvescu	învăscuse ‑nvăscuse învescuse ‑nvescuse
plural	I (noi)	înveștem ‑nveștem	(să) înveștem ‑nveștem	înveșteam ‑nveșteam	învăscurăm ‑nvăscurăm învescurăm ‑nvescurăm	învăscuserăm ‑nvăscuserăm învăscusem ‑nvăscusem învescuserăm ‑nvescuserăm învescusem ‑nvescusem
	a II-a (voi)	înveșteți ‑nveșteți	(să) înveșteți ‑nveșteți	înveșteați ‑nveșteați	învăscurăți ‑nvăscurăți învescurăți ‑nvescurăți	învăscuserăți ‑nvăscuserăți învăscuseți ‑nvăscuseți învescuserăți ‑nvescuserăți învescuseți ‑nvescuseți
	a III-a (ei, ele)	învesc ‑nvesc învăsc ‑nvăsc	(să) învească ‑nvească învască ‑nvască	înveșteau ‑nveșteau	învăscură ‑nvăscură învescură ‑nvescură	învăscuseră ‑nvăscuseră învescuseră ‑nvescuseră

620. cunoaște

verb (VT620) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cunoaște	cunoaștere	cunoscut cunoscutu‑	cunoscând cunoscându‑	singular	plural
		(a) cunoaște	cunoaștere	cunoscut cunoscutu‑	cunoscând cunoscându‑	cunoaște	cunoașteți cunoșteți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cunosc	(să) cunosc	cunoșteam	cunoscui	cunoscusem
	a II-a (tu)	cunoști	(să) cunoști	cunoșteai	cunoscuși	cunoscuseși
	a III-a (el, ea)	cunoaște	(să) cunoască	cunoștea	cunoscu	cunoscuse
plural	I (noi)	cunoaștem	(să) cunoaștem	cunoșteam	cunoscurăm	cunoscuserăm cunoscusem
	a II-a (voi)	cunoașteți	(să) cunoașteți	cunoșteați	cunoscurăți	cunoscuserăți cunoscuseți
	a III-a (ei, ele)	cunosc	(să) cunoască	cunoșteau	cunoscură	cunoscuseră

621. umple

verb (VT621) Surse flexiune: DOOM 2, DMLR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) umple	umplere	umplut umplutu‑	umplând umplându‑	singular	plural
		(a) umple	umplere	umplut umplutu‑	umplând umplându‑	umple	umpleți umpleți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	umplu	(să) umplu	umpleam	umplui	umplusem
	a II-a (tu)	umpli	(să) umpli	umpleai	umpluși	umpluseși
	a III-a (el, ea)	umple	(să) umple	umplea	umplu	umpluse
plural	I (noi)	umplem	(să) umplem	umpleam	umplurăm	umpluserăm umplusem
	a II-a (voi)	umpleți	(să) umpleți	umpleați	umplurăți	umpluserăți umpluseți
	a III-a (ei, ele)	umplu umple	(să) umple	umpleau	umplură	umpluseră

622. mulge

verb (VT622) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mulge	mulgere	muls mulsu‑	mulgând mulgându‑	singular	plural
		(a) mulge	mulgere	muls mulsu‑	mulgând mulgându‑	mulge	mulgeți mulgeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mulg	(să) mulg	mulgeam	mulsei	mulsesem
	a II-a (tu)	mulgi	(să) mulgi	mulgeai	mulseși	mulseseși
	a III-a (el, ea)	mulge	(să) mulgă	mulgea	mulse	mulsese
plural	I (noi)	mulgem	(să) mulgem	mulgeam	mulserăm	mulseserăm mulsesem
	a II-a (voi)	mulgeți	(să) mulgeți	mulgeați	mulserăți	mulseserăți mulseseți
	a III-a (ei, ele)	mulg	(să) mulgă	mulgeau	mulseră	mulseseră

623. admite

verb (VT623)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) admite	admitere	admis admisu‑	admițând admițându‑	singular	plural
		(a) admite	admitere	admis admisu‑	admițând admițându‑	admite	admiteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	admit	(să) admit	admiteam	admisei	admisesem
	a II-a (tu)	admiți	(să) admiți	admiteai	admiseși	admiseseși
	a III-a (el, ea)	admite	(să) admită	admitea	admise	admisese
plural	I (noi)	admitem	(să) admitem	admiteam	admiserăm	admiseserăm admisesem
	a II-a (voi)	admiteți	(să) admiteți	admiteați	admiserăți	admiseserăți admiseseți
	a III-a (ei, ele)	admit	(să) admită	admiteau	admiseră	admiseseră

624. trimite

verb (VT624) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trimite	trimitere	trimis trimisu‑	trimițând trimițându‑	singular	plural
		(a) trimite	trimitere	trimis trimisu‑	trimițând trimițându‑	trimite	trimiteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trimit trimiț	(să) trimit trimiț	trimiteam	trimisei	trimisesem
	a II-a (tu)	trimiți	(să) trimiți	trimiteai	trimiseși	trimiseseși
	a III-a (el, ea)	trimite	(să) trimită trimiță	trimitea	trimise	trimisese
plural	I (noi)	trimitem	(să) trimitem	trimiteam	trimiserăm	trimiseserăm trimisesem
	a II-a (voi)	trimiteți	(să) trimiteți	trimiteați	trimiserăți	trimiseserăți trimiseseți
	a III-a (ei, ele)	trimit	(să) trimită trimiță	trimiteau	trimiseră	trimiseseră

625. încumete

verb (V625)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încumete ‑ncumete	încumetere ‑ncumetere	încumes ‑ncumes încumesu‑ ‑ncumesu‑	—	singular	plural
		(a) încumete ‑ncumete	încumetere ‑ncumetere	încumes ‑ncumes încumesu‑ ‑ncumesu‑	—	încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	încumeteți ‑ncumeteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încumet ‑ncumet încumet ‑ncumet	(să) încumet ‑ncumet încumet ‑ncumet	încumeteam ‑ncumeteam	încumesei ‑ncumesei	încumesesem ‑ncumesesem
	a II-a (tu)	încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	(să) încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	încumeteai ‑ncumeteai	încumeseși ‑ncumeseși	încumeseseși ‑ncumeseseși
	a III-a (el, ea)	încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	(să) încumetă ‑ncumetă	încumetea ‑ncumetea	încumese ‑ncumese	încumesese ‑ncumesese
plural	I (noi)	încumetem ‑ncumetem	(să) încumetem ‑ncumetem	încumeteam ‑ncumeteam	încumeserăm ‑ncumeserăm	încumeseserăm ‑ncumeseserăm încumesesem ‑ncumesesem
	a II-a (voi)	încumeteți ‑ncumeteți	(să) încumeteți ‑ncumeteți	încumeteați ‑ncumeteați	încumeserăți ‑ncumeserăți	încumeseserăți ‑ncumeseserăți încumeseseți ‑ncumeseseți
	a III-a (ei, ele)	încumet ‑ncumet încumet ‑ncumet	(să) încumetă ‑ncumetă	încumeteau ‑ncumeteau	încumeseră ‑ncumeseră	încumeseseră ‑ncumeseseră

626. arde

verb (VT626) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) arde	ardere	ars arsu‑	arzând arzându‑	singular	plural
		(a) arde	ardere	ars arsu‑	arzând arzându‑	arzi arde-	ardeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ard arz	(să) ard arz	ardeam	arsei	arsesem
	a II-a (tu)	arzi	(să) arzi	ardeai	arseși	arseseși
	a III-a (el, ea)	arde	(să) ardă arză	ardea	arse	arsese
plural	I (noi)	ardem	(să) ardem	ardeam	arserăm	arseserăm arsesem
	a II-a (voi)	ardeți	(să) ardeți	ardeați	arserăți	arseserăți arseseți
	a III-a (ei, ele)	ard	(să) ardă arză	ardeau	arseră	arseseră

627. prinde

verb (VT627) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) prinde	prindere	prins prinsu‑	prinzând prinzându‑	singular	plural
		(a) prinde	prindere	prins prinsu‑	prinzând prinzându‑	prinde	prindeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	prind prinz	(să) prind prinz	prindeam	prinsei	prinsesem
	a II-a (tu)	prinzi	(să) prinzi	prindeai	prinseși	prinseseși
	a III-a (el, ea)	prinde	(să) prindă prinză	prindea	prinse	prinsese
plural	I (noi)	prindem	(să) prindem	prindeam	prinserăm	prinseserăm prinsesem
	a II-a (voi)	prindeți	(să) prindeți	prindeați	prinserăți	prinseserăți prinseseți
	a III-a (ei, ele)	prind	(să) prindă prinză	prindeau	prinseră	prinseseră

628. decide

verb (VT628) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) decide	decidere	decis decisu‑	decizând decizându‑	singular	plural
		(a) decide	decidere	decis decisu‑	decizând decizându‑	decide	decideți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	decid	(să) decid	decideam	decisei	decisesem
	a II-a (tu)	decizi	(să) decizi	decideai	deciseși	deciseseși
	a III-a (el, ea)	decide	(să) decidă	decidea	decise	decisese
plural	I (noi)	decidem	(să) decidem	decideam	deciserăm	deciseserăm decisesem
	a II-a (voi)	decideți	(să) decideți	decideați	deciserăți	deciseserăți deciseseți
	a III-a (ei, ele)	decid	(să) decidă	decideau	deciseră	deciseseră

629. rade

verb (VT629)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rade	radere	ras rasu‑	răzând răzându‑	singular	plural
		(a) rade	radere	ras rasu‑	răzând răzându‑	rade	radeți rădeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rad raz	(să) rad raz	rădeam	răsei	răsesem
	a II-a (tu)	razi	(să) razi	rădeai	răseși	răseseși
	a III-a (el, ea)	rade	(să) radă rază	rădea	rase	răsese
plural	I (noi)	radem	(să) radem	rădeam	raserăm	răseserăm răsesem
	a II-a (voi)	radeți	(să) radeți	rădeați	raserăți	răseserăți răseseți
	a III-a (ei, ele)	rad	(să) radă rază	rădeau	raseră	răseseră

630. trimete

verb (VT630)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trimete	trimetere	trimes trimesu‑	trimețând trimețându‑	singular	plural
		(a) trimete	trimetere	trimes trimesu‑	trimețând trimețându‑	trimete	trimeteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trimet	(să) trimet	trimeteam	trimesei	trimesesem
	a II-a (tu)	trimeți	(să) trimeți	trimeteai	trimeseși	trimeseseși
	a III-a (el, ea)	trimete	(să) trimeată trimeață	trimetea	trimese	trimesese
plural	I (noi)	trimetem	(să) trimetem	trimeteam	trimeserăm	trimeseserăm trimesesem
	a II-a (voi)	trimeteți	(să) trimeteți	trimeteați	trimeserăți	trimeseserăți trimeseseți
	a III-a (ei, ele)	trimet	(să) trimeată trimeață	trimeteau	trimeseră	trimeseseră

631. scoate

verb (VT631) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scoate	scoatere	scos scosu‑	scoțând scoțându‑	singular	plural
		(a) scoate	scoatere	scos scosu‑	scoțând scoțându‑	scoate	scoateți scoteți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scot scoț	(să) scot scoț	scoteam	scosei	scosesem
	a II-a (tu)	scoți	(să) scoți	scoteai	scoseși	scoseseși
	a III-a (el, ea)	scoate	(să) scoată scoață	scotea	scoase	scosese
plural	I (noi)	scoatem	(să) scoatem	scoteam	scoaserăm	scoseserăm scosesem
	a II-a (voi)	scoateți	(să) scoateți	scoteați	scoaserăți	scoseserăți scoseseți
	a III-a (ei, ele)	scot	(să) scoată scoață	scoteau	scoaseră	scoseseră

632. roade

verb (VT632) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) roade	roadere	ros rosu‑	rozând rozându‑	singular	plural
		(a) roade	roadere	ros rosu‑	rozând rozându‑	roade	roadeți rodeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rod roz	(să) rod roz	rodeam	rosei	rosesem
	a II-a (tu)	rozi	(să) rozi	rodeai	roseși	roseseși
	a III-a (el, ea)	roade	(să) roadă roază	rodea	roase	rosese
plural	I (noi)	roadem	(să) roadem	rodeam	roaserăm	roseserăm rosesem
	a II-a (voi)	roadeți	(să) roadeți	rodeați	roaserăți	roseserăți roseseți
	a III-a (ei, ele)	rod	(să) roadă roază	rodeau	roaseră	roseseră

633. ucide

verb (VT633) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ucide	ucidere	ucis ucisu‑	ucigând ucizând ucigându‑ ucizându‑	singular	plural
		(a) ucide	ucidere	ucis ucisu‑	ucigând ucizând ucigându‑ ucizându‑	ucide	ucideți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ucid ucig uciz	(să) ucid ucig uciz	ucideam	ucisei	ucisesem
	a II-a (tu)	ucizi	(să) ucizi	ucideai	uciseși	uciseseși
	a III-a (el, ea)	ucide	(să) ucidă ucigă uciză	ucidea	ucise	ucisese
plural	I (noi)	ucidem	(să) ucidem	ucideam	uciserăm	uciseserăm ucisesem
	a II-a (voi)	ucideți	(să) ucideți	ucideați	uciserăți	uciseserăți uciseseți
	a III-a (ei, ele)	ucid	(să) ucidă ucigă uciză	ucideau	uciseră	uciseseră

634. sinucide

verb (V634) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sinucide	sinucidere	sinucis sinucisu‑	sinucigând sinucigându‑	singular	plural
		(a) sinucide	sinucidere	sinucis sinucisu‑	sinucigând sinucigându‑	sinucide	sinucideți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sinucid	(să) sinucid	sinucideam	sinucisei	sinucisesem
	a II-a (tu)	sinucizi	(să) sinucizi	sinucideai	sinuciseși	sinuciseseși
	a III-a (el, ea)	sinucide	(să) sinucidă	sinucidea	sinucise	sinucisese
plural	I (noi)	sinucidem	(să) sinucidem	sinucideam	sinuciserăm	sinuciseserăm sinucisesem
	a II-a (voi)	sinucideți	(să) sinucideți	sinucideați	sinuciserăți	sinuciseserăți sinuciseseți
	a III-a (ei, ele)	sinucid	(să) sinucidă	sinucideau	sinuciseră	sinuciseseră

635. purcede

verb (V635) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) purcede	purcedere	purces purcesu‑	purcezând purcegând purcezându‑ purcegându‑	singular	plural
		(a) purcede	purcedere	purces purcesu‑	purcezând purcegând purcezându‑ purcegându‑	purcede purcezi	purcedeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	purced	(să) purced	purcedeam	purcesei	purcesesem
	a II-a (tu)	purcezi	(să) purcezi	purcedeai	purceseși	purceseseși
	a III-a (el, ea)	purcede	(să) purceadă purcează	purcedea	purcese	purcesese
plural	I (noi)	purcedem	(să) purcedem	purcedeam	purceserăm	purceseserăm purcesesem
	a II-a (voi)	purcedeți	(să) purcedeți	purcedeați	purceserăți	purceseserăți purceseseți
	a III-a (ei, ele)	purced	(să) purceadă purcează	purcedeau	purceseră	purceseseră

636. pune

verb (VT636) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pune	punere	pus pusu‑	punând puind punându‑ puindu‑	singular	plural
		(a) pune	punere	pus pusu‑	punând puind punându‑ puindu‑	pune	puneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pun pui	(să) pun pui	puneam	pusei	pusesem
	a II-a (tu)	pui	(să) pui	puneai	puseși	puseseși
	a III-a (el, ea)	pune	(să) pună puie	punea	puse	pusese
plural	I (noi)	punem	(să) punem	puneam	puserăm	puseserăm pusesem
	a II-a (voi)	puneți	(să) puneți	puneați	puserăți	puseserăți puseseți
	a III-a (ei, ele)	pun	(să) pună puie	puneau	puseră	puseseră

637. depune

verb (VT637) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) depune	depunere	depus depusu‑	depunând depunându‑	singular	plural
		(a) depune	depunere	depus depusu‑	depunând depunându‑	depune	depuneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	depun	(să) depun	depuneam	depusei	depusesem
	a II-a (tu)	depui	(să) depui	depuneai	depuseși	depuseseși
	a III-a (el, ea)	depune	(să) depună depuie	depunea	depuse	depusese
plural	I (noi)	depunem	(să) depunem	depuneam	depuserăm	depuseserăm depusesem
	a II-a (voi)	depuneți	(să) depuneți	depuneați	depuserăți	depuseserăți depuseseți
	a III-a (ei, ele)	depun	(să) depună depuie	depuneau	depuseră	depuseseră

638. rămâne

verb (VT638) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rămâne	rămânere	rămas rămasu‑	rămânând rămâind rămânându‑ rămâindu‑	singular	plural
		(a) rămâne	rămânere	rămas rămasu‑	rămânând rămâind rămânându‑ rămâindu‑	rămâi	rămâneți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rămân rămâi	(să) rămân rămâi	rămâneam	rămăsei	rămăsesem
	a II-a (tu)	rămâi	(să) rămâi	rămâneai	rămăseși	rămăseseși
	a III-a (el, ea)	rămâne	(să) rămână rămâie	rămânea	rămase	rămăsese
plural	I (noi)	rămânem	(să) rămânem	rămâneam	rămaserăm	rămăseserăm rămăsesem
	a II-a (voi)	rămâneți	(să) rămâneți	rămâneați	rămaserăți	rămăseserăți rămăseseți
	a III-a (ei, ele)	rămân	(să) rămână rămâie	rămâneau	rămaseră	rămăseseră

639. cure

verb (V639)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cure	curere	curs cursu‑	curând curându‑	singular	plural
		(a) cure	curere	curs cursu‑	curând curându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	cure	(să) cure	curea	curse	cursese
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	cur	(să) cure	cureau	curseră	curseseră

640. mere

verb (V640)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) mere	merere	—	—	singular	plural
		(a) mere	merere	—	—	meri	mereți mereți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	mer	(să) mer	—	—	—
	a II-a (tu)	meri	(să) meri	—	—	—
	a III-a (el, ea)	mere	(să) meară	—	—	—
plural	I (noi)	merem	(să) merem	—	—	—
	a II-a (voi)	mereți	(să) mereți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	mer	(să) meară	—	—	—

641. scrie

verb (VT641) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) scrie	scriere	scris scrisu‑	scriind scriindu‑	singular	plural
		(a) scrie	scriere	scris scrisu‑	scriind scriindu‑	scrie	scrieți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	scriu	(să) scriu	scriam	scrisei	scrisesem
	a II-a (tu)	scrii	(să) scrii	scriai	scriseși	scriseseși
	a III-a (el, ea)	scrie	(să) scrie	scria	scrise	scrisese
plural	I (noi)	scriem	(să) scriem	scriam	scriserăm	scriseserăm scrisesem
	a II-a (voi)	scrieți	(să) scrieți	scriați	scriserăți	scriseserăți scriseseți
	a III-a (ei, ele)	scriu	(să) scrie	scriau	scriseră	scriseseră

642. duce

verb (VT642)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) duce	ducere	dus dusu‑	ducând ducându‑	singular	plural
		(a) duce	ducere	dus dusu‑	ducând ducându‑	du	duceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	duc	(să) duc	duceam	dusei	dusesem
	a II-a (tu)	duci	(să) duci	duceai	duseși	duseseși
	a III-a (el, ea)	duce	(să) ducă	ducea	duse	dusese
plural	I (noi)	ducem	(să) ducem	duceam	duserăm	duseserăm dusesem
	a II-a (voi)	duceți	(să) duceți	duceați	duserăți	duseserăți duseseți
	a III-a (ei, ele)	duc	(să) ducă	duceau	duseră	duseseră

643. conduce

verb (VT643)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) conduce	conducere	condus condusu‑	conducând conducându‑	singular	plural
		(a) conduce	conducere	condus condusu‑	conducând conducându‑	condu conduce	conduceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	conduc	(să) conduc	conduceam	condusei	condusesem
	a II-a (tu)	conduci	(să) conduci	conduceai	conduseși	conduseseși
	a III-a (el, ea)	conduce	(să) conducă	conducea	conduse	condusese
plural	I (noi)	conducem	(să) conducem	conduceam	conduserăm	conduseserăm condusesem
	a II-a (voi)	conduceți	(să) conduceți	conduceați	conduserăți	conduseserăți conduseseți
	a III-a (ei, ele)	conduc	(să) conducă	conduceau	conduseră	conduseseră

644. zice

verb (VT644)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zice	zicere	zis zisu‑	zicând zicându‑	singular	plural
		(a) zice	zicere	zis zisu‑	zicând zicându‑	zi	ziceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zic	(să) zic	ziceam	zisei	zisesem
	a II-a (tu)	zici	(să) zici	ziceai	ziseși	ziseseși
	a III-a (el, ea)	zice	(să) zică	zicea	zise	zisese
plural	I (noi)	zicem	(să) zicem	ziceam	ziserăm	ziseserăm zisesem
	a II-a (voi)	ziceți	(să) ziceți	ziceați	ziserăți	ziseserăți ziseseți
	a III-a (ei, ele)	zic	(să) zică	ziceau	ziseră	ziseseră

645. contrazice

verb (VT645)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) contrazice	contrazicere	contrazis contrazisu‑	contrazicând contrazicându‑	singular	plural
		(a) contrazice	contrazicere	contrazis contrazisu‑	contrazicând contrazicându‑	contrazi contrazice	contraziceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	contrazic	(să) contrazic	contraziceam	contrazisei	contrazisesem
	a II-a (tu)	contrazici	(să) contrazici	contraziceai	contraziseși	contraziseseși
	a III-a (el, ea)	contrazice	(să) contrazică	contrazicea	contrazise	contrazisese
plural	I (noi)	contrazicem	(să) contrazicem	contraziceam	contraziserăm	contraziseserăm contrazisesem
	a II-a (voi)	contraziceți	(să) contraziceți	contraziceați	contraziserăți	contraziseserăți contraziseseți
	a III-a (ei, ele)	contrazic	(să) contrazică	contraziceau	contraziseră	contraziseseră

646. ajunge

verb (VT646) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ajunge	ajungere	ajuns ajunsu‑	ajungând ajungându‑	singular	plural
		(a) ajunge	ajungere	ajuns ajunsu‑	ajungând ajungându‑	ajunge ajungi	ajungeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ajung	(să) ajung	ajungeam	ajunsei	ajunsesem
	a II-a (tu)	ajungi	(să) ajungi	ajungeai	ajunseși	ajunseseși
	a III-a (el, ea)	ajunge	(să) ajungă	ajungea	ajunse	ajunsese
plural	I (noi)	ajungem	(să) ajungem	ajungeam	ajunserăm	ajunseserăm ajunsesem
	a II-a (voi)	ajungeți	(să) ajungeți	ajungeați	ajunserăți	ajunseserăți ajunseseți
	a III-a (ei, ele)	ajung	(să) ajungă	ajungeau	ajunseră	ajunseseră

647. aduce

verb (VT647)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) aduce	aducere	adus adusu‑	aducând aducându‑	singular	plural
		(a) aduce	aducere	adus adusu‑	aducând aducându‑	adu adă	aduceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aduc	(să) aduc	aduceam	adusei	adusesem
	a II-a (tu)	aduci	(să) aduci	aduceai	aduseși	aduseseși
	a III-a (el, ea)	aduce	(să) aducă	aducea	aduse	adusese
plural	I (noi)	aducem	(să) aducem	aduceam	aduserăm	aduseserăm adusesem
	a II-a (voi)	aduceți	(să) aduceți	aduceați	aduserăți	aduseserăți aduseseți
	a III-a (ei, ele)	aduc	(să) aducă	aduceau	aduseră	aduseseră

648. readuce

verb (VT648) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) readuce	readucere	readus readusu‑	readucând readucându‑	singular	plural
		(a) readuce	readucere	readus readusu‑	readucând readucându‑	readu readu readă	readuceți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	readuc	(să) readuc	readuceam	readusei	readusesem
	a II-a (tu)	readuci	(să) readuci	readuceai	readuseși	readuseseși
	a III-a (el, ea)	readuce	(să) readucă	readucea	readuse	readusese
plural	I (noi)	readucem	(să) readucem	readuceam	readuserăm	readuseserăm readusesem
	a II-a (voi)	readuceți	(să) readuceți	readuceați	readuserăți	readuseserăți readuseseți
	a III-a (ei, ele)	readuc	(să) readucă	readuceau	readuseră	readuseseră

649. trage

verb (VT649) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trage	tragere	tras trasu‑	trăgând trăgându‑	singular	plural
		(a) trage	tragere	tras trasu‑	trăgând trăgându‑	trage	trageți trăgeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trag	(să) trag	trăgeam	trăsei	trăsesem
	a II-a (tu)	tragi	(să) tragi	trăgeai	trăseși	trăseseși
	a III-a (el, ea)	trage	(să) tragă	trăgea	trase	trăsese
plural	I (noi)	tragem	(să) tragem	trăgeam	traserăm	trăseserăm trăsesem
	a II-a (voi)	trageți	(să) trageți	trăgeați	traserăți	trăseserăți trăseseți
	a III-a (ei, ele)	trag	(să) tragă	trăgeau	traseră	trăseseră

650. rage

verb (V650) Nu se folosește la participiu, supin și timpurile compuse cu participiul. Surse flexiune: DOOM 2		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rage	ragere	ras rasu‑	răgând răgându‑	singular	plural
		(a) rage	ragere	ras rasu‑	răgând răgându‑	ragi rage	rageți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rag	(să) rag	răgeam	răsei	răsesem
	a II-a (tu)	ragi	(să) ragi	răgeai	răseși	răseseși
	a III-a (el, ea)	rage	(să) ragă	răgea	rase	răsese
plural	I (noi)	ragem	(să) ragem	răgeam	raserăm	răseserăm răsesem
	a II-a (voi)	rageți	(să) rageți	răgeați	raserăți	răseserăți răseseți
	a III-a (ei, ele)	rag	(să) ragă	răgeau	raseră	răseseră

651. adaoge

verb (VT651)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) adaoge	adaogere	adaos adaosu‑	adăogând adăogându‑	singular	plural
		(a) adaoge	adaogere	adaos adaosu‑	adăogând adăogându‑	adaoge	adaogeți adăogeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	adaog	(să) adaog	adăogeam	adăosei	adăosesem
	a II-a (tu)	adaogi	(să) adaogi	adăogeai	adăoseși	adăoseseși
	a III-a (el, ea)	adaoge	—	adăogea	adaose	adăosese
plural	I (noi)	adaogem	(să) adaogem	adăogeam	adaoserăm	adăoseserăm adăosesem
	a II-a (voi)	adaogeți	(să) adaogeți	adăogeați	adaoserăți	adăoseserăți adăoseseți
	a III-a (ei, ele)	adaog	—	adăogeau	adaoseră	adăoseseră

652. alege

verb (VT652) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) alege	alegere	ales alesu‑	alegând alegându‑	singular	plural
		(a) alege	alegere	ales alesu‑	alegând alegându‑	alege	alegeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aleg	(să) aleg	alegeam	alesei	alesesem
	a II-a (tu)	alegi	(să) alegi	alegeai	aleseși	aleseseși
	a III-a (el, ea)	alege	(să) aleagă	alegea	alese	alesese
plural	I (noi)	alegem	(să) alegem	alegeam	aleserăm	aleseserăm alesesem
	a II-a (voi)	alegeți	(să) alegeți	alegeați	aleserăți	aleseserăți aleseseți
	a III-a (ei, ele)	aleg	(să) aleagă	alegeau	aleseră	aleseseră

653. merge

verb (V653) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) merge	mergere	mers mersu‑	mergând mergându‑	singular	plural
		(a) merge	mergere	mers mersu‑	mergând mergându‑	mergi	mergeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	merg	(să) merg	mergeam	mersei	mersesem
	a II-a (tu)	mergi	(să) mergi	mergeai	merseși	merseseși
	a III-a (el, ea)	merge	(să) meargă	mergea	merse	mersese
plural	I (noi)	mergem	(să) mergem	mergeam	merserăm	merseserăm mersesem
	a II-a (voi)	mergeți	(să) mergeți	mergeați	merserăți	merseserăți merseseți
	a III-a (ei, ele)	merg	(să) meargă	mergeau	merseră	merseseră

654. toarce

verb (VT654) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) toarce	toarcere	tors torsu‑	torcând torcându‑	singular	plural
		(a) toarce	toarcere	tors torsu‑	torcând torcându‑	toarce	toarceți torceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	torc	(să) torc	torceam	torsei	torsesem
	a II-a (tu)	torci	(să) torci	torceai	torseși	torseseși
	a III-a (el, ea)	toarce	(să) toarcă	torcea	toarse	torsese
plural	I (noi)	toarcem	(să) toarcem	torceam	toarserăm	torseserăm torsesem
	a II-a (voi)	toarceți	(să) toarceți	torceați	toarserăți	torseserăți torseseți
	a III-a (ei, ele)	torc	(să) toarcă	torceau	toarseră	torseseră

654.1. soage

verb (VT654.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) soage	soagere	sos sosu‑	sogând sogându‑	singular	plural
		(a) soage	soagere	sos sosu‑	sogând sogându‑	soage	soageți sogeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sog	(să) sog	sogeam	sosei	sosesem
	a II-a (tu)	sogi	(să) sogi	sogeai	soseși	soseseși
	a III-a (el, ea)	soage	(să) soagă	sogea	soase	sosese
plural	I (noi)	soagem	(să) soagem	sogeam	soaserăm	soseserăm sosesem
	a II-a (voi)	soageți	(să) soageți	sogeați	soaserăți	soseserăți soseseți
	a III-a (ei, ele)	sog	(să) soagă	sogeau	soaseră	soseseră

655. frânge

verb (VT655) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) frânge	frângere	frânt frântu‑	frângând frângându‑	singular	plural
		(a) frânge	frângere	frânt frântu‑	frângând frângându‑	frânge	frângeți frângeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	frâng	(să) frâng	frângeam	frânsei	frânsesem
	a II-a (tu)	frângi	(să) frângi	frângeai	frânseși	frânseseși
	a III-a (el, ea)	frânge	(să) frângă	frângea	frânse	frânsese
plural	I (noi)	frângem	(să) frângem	frângeam	frânserăm	frânseserăm frânsesem
	a II-a (voi)	frângeți	(să) frângeți	frângeați	frânserăți	frânseserăți frânseseți
	a III-a (ei, ele)	frâng	(să) frângă	frângeau	frânseră	frânseseră

656. sparge

verb (VT656) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sparge	spargere	spart spartu‑	spărgând spărgându‑	singular	plural
		(a) sparge	spargere	spart spartu‑	spărgând spărgându‑	sparge	spargeți spărgeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sparg	(să) sparg	spărgeam	spărsei	spărsesem
	a II-a (tu)	spargi	(să) spargi	spărgeai	spărseși	spărseseși
	a III-a (el, ea)	sparge	(să) spargă	spărgea	sparse	spărsese
plural	I (noi)	spargem	(să) spargem	spărgeam	sparserăm	spărseserăm spărsesem
	a II-a (voi)	spargeți	(să) spargeți	spărgeați	sparserăți	spărseserăți spărseseți
	a III-a (ei, ele)	sparg	(să) spargă	spărgeau	sparseră	spărseseră

657. rupe

verb (VT657) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rupe	rupere	rupt ruptu‑	rupând rupându‑	singular	plural
		(a) rupe	rupere	rupt ruptu‑	rupând rupându‑	rupe	rupeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rup	(să) rup	rupeam	rupsei	rupsesem
	a II-a (tu)	rupi	(să) rupi	rupeai	rupseși	rupseseși
	a III-a (el, ea)	rupe	(să) rupă	rupea	rupse	rupsese
plural	I (noi)	rupem	(să) rupem	rupeam	rupserăm	rupseserăm rupsesem
	a II-a (voi)	rupeți	(să) rupeți	rupeați	rupserăți	rupseserăți rupseseți
	a III-a (ei, ele)	rup	(să) rupă	rupeau	rupseră	rupseseră

657.1. rumpe

verb (VT657.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rumpe	rumpere	rumpt rumt rumptu‑ rumtu‑	rumpând rumpându‑	singular	plural
		(a) rumpe	rumpere	rumpt rumt rumptu‑ rumtu‑	rumpând rumpându‑	rumpe	rumpeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rump	(să) rump	rumpeam	rumpsei rumsei	rumpsesem rumsesem
	a II-a (tu)	rumpi	(să) rumpi	rumpeai	rumpseși rumseși	rumpseseși rumseseși
	a III-a (el, ea)	rumpe	(să) rumpă	rumpea	rumpse rumse	rumpsese rumsese
plural	I (noi)	rumpem	(să) rumpem	rumpeam	rumpserăm rumserăm	rumpseserăm rumpsesem rumseserăm rumsesem
	a II-a (voi)	rumpeți	(să) rumpeți	rumpeați	rumpserăți rumserăți	rumpseserăți rumpseseți rumseserăți rumseseți
	a III-a (ei, ele)	rump	(să) rumpă	rumpeau	rumpseră rumseră	rumpseseră rumseseră

658. fierbe

verb (VT658) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fierbe	fierbere	fiert fiertu‑	fierbând fierbându‑	singular	plural
		(a) fierbe	fierbere	fiert fiertu‑	fierbând fierbându‑	fierbe	fierbeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fierb	(să) fierb	fierbeam	fiersei	fiersesem
	a II-a (tu)	fierbi	(să) fierbi	fierbeai	fierseși	fierseseși
	a III-a (el, ea)	fierbe	(să) fiarbă	fierbea	fierse	fiersese
plural	I (noi)	fierbem	(să) fierbem	fierbeam	fierserăm	fierseserăm fiersesem
	a II-a (voi)	fierbeți	(să) fierbeți	fierbeați	fierserăți	fierseserăți fierseseți
	a III-a (ei, ele)	fierb	(să) fiarbă	fierbeau	fierseră	fierseseră

659. suge

verb (VT659) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) suge	sugere	supt suptu‑	sugând sugându‑	singular	plural
		(a) suge	sugere	supt suptu‑	sugând sugându‑	suge sugi	sugeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sug	(să) sug	sugeam	supsei	supsesem
	a II-a (tu)	sugi	(să) sugi	sugeai	supseși	supseseși
	a III-a (el, ea)	suge	(să) sugă	sugea	supse	supsese
plural	I (noi)	sugem	(să) sugem	sugeam	supserăm	supseserăm supsesem
	a II-a (voi)	sugeți	(să) sugeți	sugeați	supserăți	supseserăți supseseți
	a III-a (ei, ele)	sug	(să) sugă	sugeau	supseră	supseseră

660. frige

verb (VT660) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) frige	frigere	fript friptu‑	frigând frigându‑	singular	plural
		(a) frige	frigere	fript friptu‑	frigând frigându‑	frige	frigeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	frig	(să) frig	frigeam	fripsei	fripsesem
	a II-a (tu)	frigi	(să) frigi	frigeai	fripseși	fripseseși
	a III-a (el, ea)	frige	(să) frigă	frigea	fripse	fripsese
plural	I (noi)	frigem	(să) frigem	frigeam	fripserăm	fripseserăm fripsesem
	a II-a (voi)	frigeți	(să) frigeți	frigeați	fripserăți	fripseserăți fripseseți
	a III-a (ei, ele)	frig	(să) frigă	frigeau	fripseră	fripseseră

661. coace

verb (VT661) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) coace	coacere	copt coptu‑	cocând cocându‑	singular	plural
		(a) coace	coacere	copt coptu‑	cocând cocându‑	coace	coaceți coceți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	coc	(să) coc	coceam	copsei	copsesem
	a II-a (tu)	coci	(să) coci	coceai	copseși	copseseși
	a III-a (el, ea)	coace	(să) coacă	cocea	coapse	copsese
plural	I (noi)	coacem	(să) coacem	coceam	coapserăm	copseserăm copsesem
	a II-a (voi)	coaceți	(să) coaceți	coceați	coapserăți	copseserăți copseseți
	a III-a (ei, ele)	coc	(să) coacă	coceau	coapseră	copseseră

662. divide

verb (V662) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) divide	dividere	—	divizând divizându‑	singular	plural
		(a) divide	dividere	—	divizând divizându‑	divide	divideți divideți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	divid	(să) divid	divideam	—	—
	a II-a (tu)	divizi	(să) divizi	divideai	—	—
	a III-a (el, ea)	divide	(să) dividă	dividea	—	—
plural	I (noi)	dividem	(să) dividem	divideam	—	—
	a II-a (voi)	divideți	(să) divideți	divideați	—	—
	a III-a (ei, ele)	divid	(să) dividă	divideau	—	—

662.1. desfide

verb (V662.1) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desfide	desfidere	—	desfidând desfidându‑	singular	plural
		(a) desfide	desfidere	—	desfidând desfidându‑	desfide	desfideți desfideți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desfid	(să) desfid	desfideam	—	—
	a II-a (tu)	desfizi	(să) desfizi	desfideai	—	—
	a III-a (el, ea)	desfide	(să) desfidă	desfidea	—	—
plural	I (noi)	desfidem	(să) desfidem	desfideam	—	—
	a II-a (voi)	desfideți	(să) desfideți	desfideați	—	—
	a III-a (ei, ele)	desfid	(să) desfidă	desfideau	—	—

663. concede

verb (V663) Nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part. Surse flexiune: DOOM 2		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) concede	concedere	—	concedând concedându‑	singular	plural
		(a) concede	concedere	—	concedând concedându‑	concede	concedeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	conced	(să) conced	concedeam	—	—
	a II-a (tu)	concezi	(să) concezi	concedeai	—	—
	a III-a (el, ea)	concede	(să) conceadă	concedea	—	—
plural	I (noi)	concedem	(să) concedem	concedeam	—	—
	a II-a (voi)	concedeți	(să) concedeți	concedeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	conced	(să) conceadă	concedeau	—	—

664. inflige

verb (VT664) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) inflige	infligere	—	infligând infligându‑	singular	plural
		(a) inflige	infligere	—	infligând infligându‑	inflige	infligeți infligeți-

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	inflig	(să) inflig	infligeam	—	—
	a II-a (tu)	infligi	(să) infligi	infligeai	—	—
	a III-a (el, ea)	inflige	(să) infligă	infligea	—	—
plural	I (noi)	infligem	(să) infligem	infligeam	—	—
	a II-a (voi)	infligeți	(să) infligeți	infligeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	inflig	(să) infligă	infligeau	—	—

665. protege

verb (V665)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) protege	protegere	—	protegând protegându‑	singular	plural
		(a) protege	protegere	—	protegând protegându‑	protege	protegeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	proteg	(să) proteg	protegeam	—	—
	a II-a (tu)	protegi	(să) protegi	protegeai	—	—
	a III-a (el, ea)	protege	(să) proteagă	protegea	—	—
plural	I (noi)	protegem	(să) protegem	protegeam	—	—
	a II-a (voi)	protegeți	(să) protegeți	protegeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	proteg	(să) proteagă	protegeau	—	—

666. învoalbe

(V666)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învoalbe	învoalbere	—	învolbând învolbându‑	singular	plural
		(a) învoalbe	învoalbere	—	învolbând învolbându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învolb	(să) învolb	învolbeam	—	—
	a II-a (tu)	învolbi	(să) învolbi	învolbeai	—	—
	a III-a (el, ea)	învoalbă învoalbe	(să) învoalbă învoalbe	învolbea	—	—
plural	I (noi)	—	—	învolbeam	—	—
	a II-a (voi)	—	—	învolbeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	învolb	(să) învoalbă învoalbe	învolbeau	—	—

666.1. învoalbe

verb (VT666.1) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învoalbe ‑nvoalbe	învoalbere ‑nvoalbere	—	învolbând ‑nvolbând învolbându‑ ‑nvolbându‑	singular	plural
		(a) învoalbe ‑nvoalbe	învoalbere ‑nvoalbere	—	învolbând ‑nvolbând învolbându‑ ‑nvolbându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învolb ‑nvolb	(să) învolb ‑nvolb	învolbeam ‑nvolbeam	—	—
	a II-a (tu)	învolbi ‑nvolbi	(să) învolbi ‑nvolbi	învolbeai ‑nvolbeai	—	—
	a III-a (el, ea)	învolbă ‑nvolbă	(să) învolbe ‑nvolbe	învolbea ‑nvolbea	—	—
plural	I (noi)	învolbăm ‑nvolbăm	(să) învolbăm ‑nvolbăm	învolbeam ‑nvolbeam	—	—
	a II-a (voi)	învolbați ‑nvolbați	(să) învolbați ‑nvolbați	învolbeați ‑nvolbeați	—	—
	a III-a (ei, ele)	învolb ‑nvolb	(să) învolbe ‑nvolbe	învolbeau ‑nvolbeau	—	—

667. va

verb (VT667)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		—	—	—	—	singular	plural
		—	—	—	—	va vă	vați vareți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	va	—	—	—	—
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

668. age

verb (VT668)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) age	agere	—	—	singular	plural
		(a) age	agere	—	—	agează	ageți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	agez	(să) agez	ageam	—	—
	a II-a (tu)	agezi	(să) agezi	ageai	—	—
	a III-a (el, ea)	agează	(să) ageze	agea	—	—
plural	I (noi)	agem	(să) agem	ageam	—	—
	a II-a (voi)	ageți	(să) ageți	ageați	—	—
	a III-a (ei, ele)	agează	(să) ageze	ageau	—	—