Spânzurătoarea

imagini © dexonline.ro

Definiții

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv).

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv).

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). A joacă sunau clopoțeii, Chemînd din adîncuri copiii. BANUȘ, B. 47. Se opri să privească joaca zgomotoasă a copiilor, în jurul unui bazin circular de unde trimiteau corăbioare cu pînză și bărci cu motor sacadat. C. PETRESCU, A. 328. Cu ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatec se răsfață. EMINESCU, L. P. 157.

joácă s. f.

joácă s. f.

JOÁCĂ s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă. (N-a fost de cât o ~ de copii.) 2. v. amuzament.

JOÁCĂ f. Distracție (a copiilor) lipsită de griji; joc. /v. a (se) juca

joacă f. joc: la treabă și la joacă POP. [Țras din juca].

joácă (oa dift.) f., fără pl. (d. joc). Fam. Joc. zburdălnicie: joaca sparge cojoaca (Prov.).