O definiție pentru succes
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUCCÉS s.n. Reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succès, it. successo, lat. successus].[1]
- Singura formă corectă de plural este „succese”, conform ultimelor reglementări ale Institutului de Lingvistică al Academiei Române, cuprinse în DOOM2. — CristinaDianaN
Intrare: succes
succes1 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
succes2 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Formă nerecomandată Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)